Analiză controversată: medicamentele anti-amiloid pentru Alzheimer, acuzate de efecte clinice minime și riscuri suplimentare

Efectele acestor medicamente asupra persoanelor aflate în stadiile incipiente ale bolii Alzheimer și ale demenței au fost descrise de cercetători drept 'fie inexistente, fie constant nesemnificative', potrivit unei analize recente. Organizațiile caritabile au contestat însă concluziile, sustinand că experții au încercat să 'pună la un loc o întreagă clasă de medicamente', combinând studiile clinice mai vechi, considerate eșuate, cu cercetări mai recente, încununate de succes.

Medicamentele anti-amiloid se leagă de proteina care se acumulează în creierul persoanelor cu Alzheimer, ajută la eliminarea depozitelor și pot încetini declinul cognitiv. Însă Edo Richard, profesor de neurologie la Centrul Medical Universitar Radboud din Țările de Jos, a declarat că echipa sa a constatat, analizând studiile clinice din ultimele două decenii, că rezultatele 'nu sunt consecvente'.

Noua analiză Cochrane a sintetizat 17 studii ce au implicat în total 20.342 de pacienți. Majoritatea sufereau fie de tulburări cognitive ușoare (MCI), care provoacă probleme de gândire și memorie, fie de demență, fie de ambele, iar vârsta lor medie era cuprinsă între 70 și 74 de ani.

Autorii au inclus în evaluare studii clinice asupra lecanemab și donanemab – două medicamente anti-amiloid – dar și asupra aducanumab, retras între timp de către producător, precum și asupra bapineuzumab, crenezumab și solanezumab, care au fost retrase după eșecul în studiile clinice.

Analiza a arătat că, după 18 luni, efectele acestor medicamente asupra funcției cognitive și a gravității demenței au fost 'nesemnificative'. Potrivit lui Edo Richard, diferențele observate în urma tratamentelor au fost 'cu mult sub efectul minim necesar pentru a fi remarcat de pacienți și de îngrijitori'.

Francesco Nonino, neurolog și epidemiolog la Institutul IRCCS de Științe Neurologice din Bologna, Italia, a declarat: 'Din păcate, dovezile sugerează că aceste medicamente nu le aduc pacienților nicio îmbunătățire semnificativă'. El a adăugat: 'Există acum un set convingător de dovezi care converg către concluzia că nu există niciun efect semnificativ din punct de vedere clinic'.

Nonino a explicat că, deși studiile clinice inițiale au indicat rezultate 'semnificative din punct de vedere statistic', este vital să fie făcută distincția între acest tip de semnificație și relevanța clinică propriu-zisă. El a subliniat că este ceva frecvent ca studiile să găsească rezultate semnificative statistic care, în practică, nu se traduc într-o diferență clinică importantă pentru pacienți.

Studiul a semnalat și faptul că aceste medicamente ar putea crește riscul de edem și de hemoragie la nivelul creierului. Aceste efecte secundare au fost observate la scanările cerebrale. Totuși, ele nu au provocat simptome la majoritatea pacienților, iar impactul lor pe termen lung rămâne neclar.

Nonino a mai subliniat că majoritatea cercetătorilor au raportat rezultatele după doar 18 luni de tratament. El consideră această perioadă 'relativ scurtă (...) în contextul unei afecțiuni cu evoluție lentă, precum Alzheimer'. De asemenea, a atras atenția că, în practica clinică, aceste medicamente ar putea fi utilizate probabil pentru perioade mult mai lungi de 18 luni, ceea ce ar putea influența efectele observate.

Edo Richard, care conduce o clinică specializată în demență, a declarat că le-a vorbit deschis pacienților săi despre efectele reale ale medicamentelor aprobate, subliniind că acestea erau 'prea nesemnificative pentru ca pacienții și îngrijitorii să le observe'. El a insistat și asupra potențialelor efecte adverse, a necesității efectuării unor investigații imagistice și a mai multor analize pentru confirmarea eligibilității. În plus, le-a explicat pacienților că ar trebui să se prezinte la clinică la fiecare două până la patru săptămâni pentru a primi tratamentul prin perfuzie intravenoasă.

'Consider că este extrem de important să fim sinceri cu pacienții noștri în legătură cu așteptările... Ca medic, nu-mi doresc nimic mai mult decât să pot în sfârșit să le prescriu un medicament care să ofere un pic mai multă speranță pacienților și familiilor lor, dar sunt întotdeauna precaut, evitând să le ofer oamenilor false speranțe', a spus el.

În replică la aceste constatări, Richard Oakley, director asociat pentru cercetare și inovare la organizația Alzheimer's Society din Regatul Unit, a afirmat că 'Concluziile acestei analize fac ca situația să pară mai sumbră decât este în realitate, deoarece autorii au combinat rezultatele pentru majoritatea studiilor clinice eșuate cu un număr mic de studii clinice recente de succes'.

El a subliniat că analiza include și studiile pentru lecanemab și donanemab, 'despre care autoritatea de reglementare a medicamentelor din Marea Britanie a convenit că aduc un beneficiu modest, dar semnificativ pentru persoanele cu Alzheimer în stadiu incipient'. Potrivit lui Oakley, este esențial ca această analiză să fie interpretată în mod nuanțat și să se evite 'distrugerea cu un baros' a deceniilor de cercetare științifică de pionierat.

La rândul său, Jonathan Schott, profesor de neurologie și coordonator al grupului de cercetare al Institutului de Cercetare a Demenței din Regatul Unit, afiliat University College London (UCL), a declarat: 'Prin combinarea studiilor privind diferite medicamente, dintre care multe au fost retrase de mult timp, unele au avut efecte reduse sau deloc asupra beta-amiloidului, iar majoritatea au eșuat în studiile clinice randomizate, este aproape inevitabil să tragi concluzia că, în ansamblu, acestea sunt ineficiente din punct de vedere clinic'.

Susan Kohlhaas, director executiv de cercetare la Alzheimer's Research, a arătat că organizația sa primește în mod regulat mesaje de la familii afectate de demență, care spun că până și o întârziere de câteva luni în deteriorarea stării de sănătate a persoanei dragi 'ar putea oferi un timp prețios și semnificativ', timp 'care nu ar trebui minimizat'.

'În mod crucial, acest studiu încearcă să pună la un loc o întreagă clasă de medicamente, chiar dacă știm că diferite tratamente anti-amiloid pot să acționeze în moduri diferite', a mai spus ea. În opinia lui Kohlhaas, tratamentele anti-amiloid nu vor reprezenta singura soluție pentru vindecarea bolii Alzheimer, iar cercetarea se orientează deja către o gamă mai largă de ținte biologice. Totuși, ea consideră că 'nu este corect să le respingem impactul ca fiind 'nesemnificativ', mai ales când analiza vine cu unele constrângeri clare, care limitează ceea ce ne poate spune'.

Această revizuire a studiilor apare în contextul în care Institutul Național pentru Sănătate și Excelență în Îngrijire (NICE) din Regatul Unit reanalizează datele științifice referitoare la donanemab și lecanemab, după apelurile câștigate în justiție de producătorii acestora, Eli Lilly și Eisai. Printre aspectele vizate în această reanalizare se află concluziile privind calitatea vieții îngrijitorilor persoanelor cu Alzheimer, precum și datele furnizate de NHS England referitoare la estimarea costurilor administrării tratamentelor perfuzabile.