Am BANI, dar n-am FERICIRE. Am FEMEI, dar îmi lipsește JUMĂTATEA

Ca orice băiat, încă de când eram copil am avut o pasiune pentru mașini. De la mașinuțele cu care mă jucam prin casă până la cele reale. Alea despre care se spune că îți oferă un statut social, putere și faimă.

Lipsa unei mașini definește impotența unui bărbat?

Știi cum e. Aștepți majoratul cu atâta nerăbdare numai pentru a putea să-ți iei permisul de conducere, apoi visezi la mașină. Treabă de băieți. Dar nu și în cazul meu. Până pe la 20 de ani nu mă gândeam la mașină, asta până când am văzut că alții reușeau să aibă iubite mai repede și mai frumoase decât reușeam eu. Ce aveau ei în plus? Mașina!

Am refuzat să cred că asta definește un bărbat până când timpul a trecut, iar eu nu reușeam să am o relație serioasă. Efectiv, nu înțelegeau. Nu înțelegeau de ce nu am mașină, de ce refuz să conduc, de ce nu am cu ce să le iau de acasă.

De ce să mă privez de la adevăratele plăceri ale vieții pentru o mașină? Îmi place, domne. Îmi place să ies în oraș, să călătoresc peste tot în lume, să iau prânzul într-un restaurant, să orice. O relație frumoasă dintre un bărbat și o femeie nu se rezumă doar la bani. Vorba aia „la bine și la greu”, nu?

Și uite așa eșecul sentimental m-a făcut potent financiar

Am cumpărat mașină după mașină, am experimentat, apoi am ajuns la o singură concluzie: Ai mașină, ai femei! Simplu.

Dar știi ce mi se pare cel mai trist? Acum înțeleg utilitatea unei mașini, te poți deplasa oricând dorești, oriunde.

Dar, nu. Ele nu aveau nevoie de asta, iar mașina este obligatorie doar pentru a „fi ridicate de acasă”. Așa... ca pe un colet. Nu le iei de acasă, te-ai lins pe bot! Nu-s țăran, dar nu-mi place comoditatea asta. Pe femeia pe care o voi iubi, o voi lua și de la capătul lumii, dar pe astea care devin deodată drăguțe și interesate când văd o tablă cu patru roți, nu.

E adevărat că lipsurile creează frustrări și la fel de adevărat este și faptul că emoțiile noastre sunt răvășite. Și uite așa ajung bărbații să sufere. Recunosc. Și noi suferim. Vestea bună e că ne vindecăm. Ne vindecăm în fața sincerității și a fericirii. Dar până la urmă, ce e fericirea?

Nu știu. Se vorbește puțin despre asta și e greu de înțeles. Cel puțin, nu până nu o simți cu adevărat. Nu știu dacă e un subiect tabu sau pur și simplu, oamenii nu știu ce să spună despre asta. Să fiu al naibii dacă nu e dureros să știu că iubirea pierde lupta, iar ipocrizia câștigă teren.

Când vom înțelege cu toții că banii n-aduc fericirea?

Am bani, dar n-am fericire. Am femei, dar îmi lipsește jumătatea. Călătoresc, dar nu-mi aduce bucurie. Nu cât mi-aș dori.

De câte ori nu m-am întrebat dacă femeia stă cu mine pentru mașină sau pentru sufletul meu... De câte ori nu m-am întrebat dacă femeia mă place pentru cadourile pe care i le fac sau pentru cum sunt eu...

Și uite așa se trezește Adam că-și lasă gândurile aici.

Frica asta ne domină

Poate că îți dorești să-i înțelegi pe nefericiții ăștia ca mine, așa că îți spun în felul următor: Ne e frică! Cu toți banii din buzunar, ne e frică. Ne e frică că ne veți părăsi când ne va fi lumea mai dragă.

Nu mai locuiesc în România, deși mă întorc des acasă, însă am învățat un lucru și anume că într-o țară săracă, oamenii fac compromisuri.

Și dacă vorbim despre o femeie frumoasă, cu atât mai mult. Nu de puține ori văd cum se lasă cumpărate, amăgite, mințite și totul pentru bani.

Am întâlnit atâtea femei românce ajunse la 30 de ani, dar care n-aveau nimic de povestit. Nu tu job, nu tu business, nu tu casă, nu tu masă. Nimic. Le-am cunoscut și le-am iubit, le-am adorat și le-am judecat, s-au deschis și nu mi-a păsat. Știam că se va termina într-o zi și așa a și fost.

Poate nu caut unde trebuie, poate nu știu ce să caut sau poate nici n-ar trebui să fac asta. Poate greșesc. Atâtea posibilități! Un lucru este cert: cum sunt eu, mai sunt și alții. Ce simt eu, mai simt și alții.

Așa că nu încerca să înțelegi genul ăsta de bărbat. De ce? Pentru că noi, ăștia de spuneți că suntem băieți de bani gata, avem povești în spate. Sunt povești cu frici, povești care nu ne lasă să mai fim noi înșine. Avem nevoie să fim iubiți și acceptați. Pentru ce suntem noi, nu pentru ce avem.

Cu drag, Adam

Sursa: eva.ro