Alegerile din 2026 pot pune capăt erei Netanyahu: ascensiunea generalului Eisenkot, rivalul dur al lui „Bibi” care conduce în sondaje

Israelienii urmează să organizeze alegeri parlamentare pe 27 octombrie 2026. Acestea vor fi primele scrutinuri de la atacul mortal al Hamas din 7 octombrie 2023, care a zguduit profund țara și a aruncat Orientul Mijlociu în haos, în timp ce Israelul a intrat în război în Gaza, Liban și Iran. Deși sondajele anticipează în prezent o înfrângere clară pentru prim-ministrul Benjamin Netanyahu, alegerile din Israel rămân complexe, într-un sistem politic fragmentat în care orice formațiune poate ajunge, în final, la putere.

Mai multe sondaje succesive arată că Netanyahu este pe cale să piardă alegerile. Atacurile din 7 octombrie i-au zdruncinat serios credibilitatea în materie de securitate. Publicul a susținut în mare măsură războaiele împotriva Hamas, Hezbollah și Iran. Totuși, sondajele indică o încredere scăzută în conducerea lui Netanyahu, iar politicile guvernului său în chestiuni legate de religie și stat sunt nepopulare pentru o parte importantă a israelienilor.

Cu toate acestea, premierul este considerat un supraviețuitor politic desăvârșit, capabil să se reinventeze. Sondajele de până acum nu conturează o cale clară către putere pentru rivalii săi. Benjamin Netanyahu este prim-ministrul cu cea mai lungă vechime în funcție al Israelului, fiind ales pentru prima dată în 1996 și revenind de mai multe ori în fruntea guvernului.

Pe fondul avertismentelor privind starea democrației și al cererilor insistente pentru o anchetă asupra evenimentelor din 7 octombrie, Gadi Eisenkot, fostul șef al Armatei israeliene, a devenit unul dintre cei mai duri adversari ai lui Benjamin Netanyahu în alegerile legislative care urmează să aibă loc.

Gadi Eisenkot, fost șef al Statului Major al Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF), a demisionat din cabinetul de război al lui Netanyahu în urmă cu doi ani, în semn de protest față de strategia din Gaza. El critica faptul că aceasta se concentra pe distrugerea Hamasului, în loc să acorde prioritate eliberării ostaticilor. Ulterior, Eisenkot și-a înființat propriul partid politic de centru, Yashar – care înseamnă „cinstit” în ebraică – și conduce, în mod neașteptat, în sondaje, într-o competiție pe care o descrie drept „pentru sufletul națiunii”.

După anunțul lui Trump privind Gaza, Eisenkot a declarat: „Încă o dată, cetățenii israelieni află despre un acord decisiv din mass-media străină, iar discrepanța scandaloasă dintre promisiunile lui Netanyahu și realitate este dezvăluită. După prețul greu plătit, după cei căzuți la datorie și răniți, el a capitulat din cauza slăbiciunii sale politice, fără a atinge obiectivele războiului. Statul Israel nu trebuie să accepte o realitate în care Hamas supraviețuiește și așteaptă ocazia de a comite următorul masacru”.

Fostul general este descris ca fiind antiteza lui Netanyahu în multe privințe. Este „fiul umil al unor imigranți marocani, care a crescut în Eilat și a petrecut apoi 41 de ani în Forțele de Apărare ale Israelului (IDF)”.

„Eisenkot, în vârstă de 66 de ani, are un stil sobru atât în ținută, cât și în vorbire. Este un contrast izbitor față de Netanyahu, un om cu vorbă dulce și elocvent, crescut într-un cartier înstărit din Ierusalim, educat la Harvard și MIT, un negustor desăvârșit care a vândut mobilă înainte de a intra în politică și care, la 77 de ani, a petrecut 18 ani la putere”, se arată în descrierea sa.

„Este exact opusul lui Bibi. Nu se concentrează pe machiaj sau haine, engleza lui este în stil militar, nu este un orator înnăscut, dar este o adevărată poveste de succes israeliană. Este, de asemenea, un simbol al prețului pe care l-au plătit oamenii pentru acest război”, afirmă managerul său de campanie, Ronen Manelis, fost ofițer de informații militare care a servit alături de Eisenkot începând din 2003, când acesta era comandant în Cisiordania, devenindu-i ulterior adjutant.

Fiul cel mai mic al lui Gadi Eisenkot, Gal, a fost ucis la vârsta de 25 de ani în Gaza, în decembrie 2023. Gal fusese trimis împreună cu un alt soldat să recupereze cadavrele a doi ostatici uciși, iar cei doi au fost aruncați în aer de un dispozitiv exploziv improvizat. Doi dintre nepoții lui Eisenkot au fost, de asemenea, uciși în luptele din zonă. Potrivit apropiaților, tocmai în timpul shiva-ului lui Gal – ritualul evreiesc de doliu – Eisenkot a luat decizia de a candida.

La lansarea campaniei sale, el a declarat: „În cei 48 de ani în care am luptat pentru Israel, am pierdut prieteni, am pierdut membri ai familiei. Nu sunt dispus să pierdem și această țară.”

Eisenkot a reușit să atragă mulțimi numeroase la mitingurile sale de campanie, inclusiv la unul organizat recent în kibbutzul Naan, la aproximativ 33 de kilometri sud de Tel Aviv, unde peste 500 de persoane s-au adunat pe scaune de plastic albe. Îmbrăcat în tricoul său negru caracteristic și cu o jachetă, el a prezentat ceea ce a numit „cea mai importantă misiune a sa de până acum”.

„Aceste alegeri vizează identitatea Israelului”, a declarat Eisenkot, „dacă va rămâne un stat evreiesc, democratic, liberal, puternic și egalitar.” El a subliniat că țara „luptă pe nu mai puțin de șase fronturi” și a afirmat că „niciunul dintre obiectivele războaielor – cu excepția efortului de a-i aduce înapoi pe ostatici – nu a fost atins pe deplin. Israelul se află astăzi la o răscruce istorică, atât din cauza amenințărilor externe cu care se confruntă, cât și din cauza provocărilor interne.”

Eisenkot a fost aplaudat cu entuziasm când a promis că va înființa imediat o comisie de anchetă pentru a stabili cum au putut avea loc atacurile din 7 octombrie, un demers pe care Netanyahu l-a refuzat până acum. „Dacă nu se va desfășura o astfel de anchetă, evenimentele din 7 octombrie vor rămâne un nor negru care va plana asupra societății israeliene timp de generații”, a spus el.

Mulțimea a aclamat și promisiunea sa de a abroga legislația adoptată de guvernul Netanyahu care îi scutește pe evreii ultraortodocși de serviciul militar obligatoriu. Potrivit lui Eisenkot, această lege slăbește armata și impune o povară nedreaptă asupra rezerviștilor care servesc deja.

În cursa pentru a-l învinge pe prim-ministrul Benjamin Netanyahu se află, pe lângă Yashar al lui Eisenkot, și alianța Împreună, condusă de Bennett și Lapid, partidul Israelul Nostru, Casa lui Lieberman – sprijinită mai ales de comunitatea foștilor imigranți sovietici din Israel –, patru partide care reprezintă în principal minoritatea arabă de aproximativ 20% (Hadash, Taal, Raam și Balad), precum și democrații de stânga, conduși de fostul general Yair Golan.

Alegerile pentru parlamentul Israelului, Knesset-ul, care are 120 de locuri, au loc oficial o dată la patru ani. În practică însă, puține legislaturi și-au dus mandatul complet de patru ani până la capăt. Israelul a fost prins într-un ciclu de guverne fragile și alegeri dese, început în 2019 și încheiat în 2022, când Netanyahu a obținut din nou o majoritate parlamentară solidă și a revenit la putere în fruntea celui mai de dreapta guvern din istoria țării. Scrutinul viitor va marca unul dintre rarele cazuri în care un Knesset își finalizează mandatul integral.

Locurile din Knesset sunt alocate prin reprezentare proporțională listelor de partide care depășesc un prag electoral de 3,25% din voturile naționale, echivalentul a patru mandate. Niciun partid nu a câștigat vreodată o majoritate absolută, așa că guvernele se formează mereu prin coaliții. Atunci când apar diviziuni interne, coalițiile se pot destrăma rapid, ceea ce explică instabilitatea politică.

Acest sistem oferă partidelor mici o influență importantă asupra deciziei privind cine va fi numit prim-ministru și cât timp își va putea menține guvernul. Netanyahu s-a bazat frecvent pe partide evreiești ultraortodoxe pentru supraviețuirea sa politică. Cererile acestora ca membrii comunității lor să fie scutiți în mare parte de serviciul militar obligatoriu au devenit un subiect foarte controversat în Israel, cu atât mai mult în context de război.

Partidele israeliene au termen limită până în septembrie pentru a-și depune listele de candidați. Acest calendar înseamnă că peisajul politic se poate schimba considerabil până atunci. Sunt așteptate noi formațiuni în cursă, posibile fuziuni sau chiar retrageri, ceea ce poate reconfigura alianțele și șansele fiecărui bloc politic.

Coaliția actuală a lui Netanyahu este formată din propriul său partid de dreapta, Likud, partidul pro-coloniști al ministrului de finanțe Bezalel Smotrich și formațiunea de extremă dreapta Puterea Evreiască, condusă de ministrul Securității Naționale, Itamar Ben-Gvir. Partidele evreiești ultraortodoxe, Iudaismul Unit al Torei și Shas, au părăsit guvernul în 2024, dar au continuat o perioadă să-l sprijine din exterior.

Într-un articol de opinie, analistul Dan Perry susține că un guvern de „unitate” ar bloca reformele de care Israelul are nevoie disperată. El critică ideea că refuzul de a „sta alături” de un anumit partid sau de a-i acorda ministere ar fi nedrept ori nedemocratic. Potrivit lui, conceptul „fără boicoturi” a fost folosit pentru a crea impresia că excluderea unei formațiuni precum Likud din guvern ar încălca normele democratice, deși, afirmă el, în alte democrații parlamentare partidele câștigătoare încearcă pur și simplu să-și implementeze agenda, fără a fi obligate să includă toți actorii politici în executiv.

Unii invocă faptul că Israelul este un caz special, confruntat cu o amenințare externă constantă – Iran, Hezbollah, Hamas, izolare internațională și provocări permanente de securitate. De aici ar rezulta nevoia unui guvern cât mai larg de unitate națională. Dezbaterea privind acest model de guvernare se anunță intensă pe măsură ce alegerile din octombrie 2026 se apropie, iar rezultatul lor ar putea reconfigura profund scena politică israeliană.