Xi și Putin își afişează unitatea la summitul OCS din Kârgâzstan, în timp ce Modi cere o soluție pașnică pentru războiul din Ucraina

Preşedinţii rus Vladimir Putin şi chinez Xi Jinping au elogiat luni relaţia dintre Moscova şi Beijing, în ajunul unui summit în Kârgâzstan al unui bloc regional care urmăreşte să contrabalanseze influenţa occidentală. Summitul are loc însă într-un context tensionat, în care mai multe state membre ale organizaţiei se confruntă cu crize majore.

Liderii iranian Massoud Pezeshkian şi turc Recep Tayyip Erdogan, precum şi prim-miniştrii indian Narendra Modi şi pakistanez Shehbaz Sharif sunt, de asemenea, prezenţi la Bişkek, capitala acestei ţări din Asia Centrală, pentru summitul Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai (OCS), reuniune care se desfăşoară până marţi şi adună la aceeaşi masă principalii actori regionali.

„Cooperarea strategică dintre Rusia şi China constituie un model de relaţii interstatale”, a declarat cu satisfacţie Vladimir Putin, evocând în mod special aprofundarea colaborării în domeniul inovaţiilor digitale, inclusiv inteligenţa artificială (IA), un sector în care cele două puteri vor să îşi consolideze influenţa.

Liderul chinez a subliniat, la rândul său, „perspectivele şi mai promiţătoare” ale cooperării sino-ruse, care ar urma să se dezvolte „datorită eforturilor comune ale celor două părţi”. Beijingul insistă astfel pe ideea unui parteneriat de lungă durată cu Moscova.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, cei doi lideri, care s-au întâlnit ultima oară în luna mai, au abordat războiul din Ucraina doar „în mod superficial”. Aceasta, deşi Beijingul şi Moscova şi-au consolidat considerabil cooperarea în ultimii ani, inclusiv pe fundalul conflictului şi al tensiunilor cu statele occidentale.

Prim-ministrul indian Narendra Modi, care a sosit în aceeaşi maşină cu Vladimir Putin, i-a reamintit preşedintelui rus necesitatea unei soluţionări paşnice a conflictului din Ucraina. „Ne îndreptăm în această direcţie”, a răspuns Vladimir Putin, în timp ce armata rusă îşi intensifică atacurile împotriva Ucrainei şi operaţiunile militare rămân departe de o încetare reală a focului.

OCS este o organizaţie în plină expansiune, alcătuită din zece state membre (Belarus, China, India, Iran, Rusia, Kazahstan, Kârgâzstan, Uzbekistan, Pakistan, Tadjikistan). Ea este concepută ca o contrapondere la Occident, cu accent pe chestiunile de securitate şi pe cooperarea economică regională, dar şi pe coordonarea politică între aceste capitale.

Şedinţa plenară, aflată sub egida preşedintelui kirghiz Sadîr Japarov, urmează să aibă loc marţi. Agenda include, în special, o întâlnire bilaterală între Vladimir Putin şi Massoud Pezeshkian, menită să consolideze dialogul ruso-iranian în contextul presiunilor internaţionale.

OCS a cunoscut un nou avânt în ultimii ani sub impulsul Beijingului şi al Moscovei, apropierea ruso-chineză oferind un cadru propice pentru extinderea influenţei organizaţiei. Dinamică este, de asemenea, deschiderea spre noi parteneri şi intensificarea consultărilor pe dosare de securitate.

Grupul reuneşte în prezent, pe lângă cei zece membri, cincisprezece parteneri de dialog, printre care Turcia, Arabia Saudită şi Qatar, precum şi două state observatoare, între care se numără şi Afganistanul. Această configuraţie lărgeşte raza de acţiune a OCS, dar aduce şi o şi mai mare diversitate de interese.

Declaraţia fondatoare a OCS susţine că organizaţia „nu este o alianţă îndreptată împotriva altor state”. Totuşi, liderii rus şi chinez utilizează în mod regulat aceste summituri pentru a-şi demonstra unitatea şi pentru a-şi promova viziunea unei lumi multipolare, concepută ca alternativă la hegemonia americană, pe care o critică deschis.

Summitul are loc într-o perioadă în care mai multe state membre ale OCS sunt implicate în războaie deschise. Invazia rusă a Ucrainei, după patru ani şi jumătate de lupte, se află într-un impas, iar o soluţionare durabilă nu se întrevede. În paralel, ofensiva israeliano-americană împotriva Iranului, declanşată în februarie, amplifică riscul de escaladare regională.

Alte state membre sunt implicate în conflicte comerciale, în special din cauza taxelor vamale impuse de americani asupra produselor chinezeşti şi indiene. Aceste măsuri protecţioniste alimentează tensiunile economice globale şi afectează serios schimburile comerciale în interiorul spaţiului asiatic.

La sfârşitul lunii august, guvernul american a adoptat şi sancţiuni secundare împotriva partenerilor comerciali ai Iranului, menite să sufoce regimul de la Teheran şi să limiteze semnificativ resursele sale financiare. Pachetul de măsuri urmăreşte descurajarea oricăror relaţii economice majore cu Iranul.

Washingtonul a ameninţat, totodată, aliaţii Teheranului. China, un important importator de petrol iranian, a avertizat că îşi va „apăra cu fermitate” interesele, semnalând că nu este dispusă să renunţe uşor la aceste legături energetice esenţiale.

În cadrul unei întrevederi cu liderul indian Narendra Modi, preşedintele iranian Massoud Pezeshkian a afirmat că o continuare a războiului împotriva Statelor Unite nu este în interesul Teheranului, pe fundalul reluării tensiunilor după o perioadă de aproximativ o lună de acalmie şi după un prim schimb de lovituri între cele două părţi.

„Suntem convinşi că o continuare a războiului nu este nici în interesul nostru, nici în cel al regiunii”, a declarat acesta, după un schimb de focuri în zona strâmtorii Ormuz. Declaraţiile sugerează că Iranul caută să evite o escaladare necontrolată, chiar dacă menţine o retorică fermă.

Rusia este, de asemenea, un partener important al Iranului şi şi-a intensificat cooperarea militară şi comercială cu acesta. Pe fundalul sancţiunilor occidentale, cele două state îşi coordonează mai strâns poziţiile, încercând să-şi diversifice canalele de schimb şi proiectele comune.

Iranul, care se confruntă cu sancţiuni americane şi internaţionale încă de la revoluţia islamică din 1979, afirmă în mod regulat că presiunile economice şi ameninţările nu îl vor face să cedeze. Regimul insistă că va continua să îşi apere suveranitatea şi să îşi urmărească agenda strategică.

Rezultatele concrete ale participării la OCS rămân incerte. Deşi organizaţia susţine că reuneşte aproximativ 40% din populaţia mondială şi circa 25% din PIB-ul global, blocul este eterogen, iar între membrii săi există disensiuni notabile, care frânează capacitatea de a elabora politici comune solide.