Summitul OCS de la Bişkek: Putin, Xi şi preşedintele iranian îşi coordonează strategia pentru contrabalansarea influenţei occidentale

Liderii chinez Xi Jinping, iranian Massoud Pezeshkian şi rus Vladimir Putin se reunesc luni în Kârgâzstan, în Asia Centrală, pentru un summit al unui bloc regional care îşi propune să contrabalanseze influenţa occidentală, însă statele membre se confruntă cu crize majore şi tensiuni diverse.

Zeci de lideri, printre care şi prim-ministrul indian Narendra Modi şi omologul său pakistanez Shehbaz Sharif, urmează să participe luni şi marţi la summitul Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai (OCS), desfăşurat anul acesta în capitala kirghiză, Bişkek, transformată pentru câteva zile în centru diplomatic al Asiei Centrale.

La sosirea sa, duminică, Xi Jinping a salutat „epoca de aur” a relaţiilor sino-kârgâze. Beijingul se afirmă tot mai puternic ca partener economic indispensabil pentru Asia Centrală, în detrimentul Rusiei, fosta putere protectoare a regiunii.

Preşedintele iranian a sosit luni dimineaţă, potrivit presei iraniene. Vladimir Putin este aşteptat în cursul zilei, urmând să se alăture celorlalţi lideri pentru sesiunile oficiale ale summitului.

OCS este o organizaţie în plină expansiune, care reuneşte zece state (Belarus, China, India, Iran, Rusia, Kazahstan, Kârgâzstan, Uzbekistan, Pakistan, Tadjikistan). Blocul vizează să contrabalanseze influenţa occidentală, punând accent pe cooperarea în domeniul securităţii şi pe proiecte economice comune.

Pe lângă sesiunea plenară desfăşurată sub egida preşedintelui kirghiz Sadîr Japarov, este prevăzută o importantă întâlnire bilaterală între Putin şi Pezeshkian, în contextul unei cooperări tot mai strânse între Rusia şi Iran, în special pe plan militar şi energetic.

Liderul rus va avea, de asemenea, discuţii separate cu liderii chinez, indian şi turc, a anunţat Kremlinul, semnalând o agendă încărcată de contacte bilaterale în marja summitului.

OCS a cunoscut un nou avânt în ultimii ani sub impulsul Beijingului şi al Moscovei. Pe fondul apropierii ruso-chineze, platforma a devenit un instrument cheie prin care cele două puteri îşi coordonează mesajele şi îşi extind influenţa în regiune.

Grupul numără acum, pe lângă cei zece membri, cincisprezece parteneri de dialog, printre care Turcia, Arabia Saudită şi Qatar, precum şi două state observatoare, între care Afganistanul. Extinderea rapidă arată interesul tot mai mare faţă de acest cadru de cooperare.

Declaraţia fondatoare a OCS afirmă că organizaţia „nu este o alianţă îndreptată împotriva altor state”. Totuşi, liderii ruşi şi chinezi folosesc frecvent aceste summituri pentru a-şi demonstra unitatea şi pentru a-şi promova viziunea unei lumi multipolare, menită să contracareze hegemonia americană, pe care o denunţă constant.

Reuniunea la vârf are loc în timp ce mai multe state membre ale OCS sunt implicate în războaie deschise. Invazia rusă a Ucrainei, după patru ani şi jumătate de lupte, se află într-un impas fără o soluţie clară. În paralel, ofensiva israelo-americană împotriva Iranului, declanşată în februarie, amplifică riscurile de escaladare regională.

Alte state membre se confruntă cu conflicte comerciale. Sunt vizate în special relaţiile cu Statele Unite, care au impus taxe vamale asupra unor produse chinezeşti şi indiene, alimentând tensiuni economice semnificative.

La sfârşitul lunii august, guvernul american a anunţat şi sancţiuni secundare pentru partenerii comerciali ai Iranului, în domeniile aurului, tehnologiilor, activelor digitale, aviaţiei şi transportului maritim. Aceste măsuri sunt menite să sufoce regimul iranian şi să limiteze manevra sa economică.

Washingtonul a ameninţat, totodată, aliaţii Teheranului. China a avertizat că îşi va „apăra cu fermitate” interesele, în condiţiile în care Beijingul rămâne un important importator de petrol iranian şi un actor cheie în menţinerea economiei iraniene conectate la pieţele globale.

Rusia este, la rândul ei, un partener esenţial al Teheranului şi a intensificat cooperarea militară şi comercială. În acest context, dialogul ruso-iranian din cadrul OCS capătă o greutate politică suplimentară.

Iranul, supus sancţiunilor americane şi internaţionale încă de la revoluţia islamică din 1979, susţine în mod regulat că presiunea economică şi ameninţările externe nu îl vor face să cedeze. Conducerea de la Teheran insistă asupra continuării programelor strategice şi a politicii externe actuale.

Preşedintele iranian Massoud Pezeshkian a recunoscut, totuşi, că ţara se confruntă cu „numeroase dificultăţi economice”, după decenii de restricţii şi izolare financiară, fenomene care afectează puternic nivelul de trai al populaţiei.

Efectele concrete ale aderării la OCS rămân incerte. Deşi organizaţia afirmă că reuneşte aproximativ 40% din populaţia mondială şi 25% din PIB-ul global, blocul este eterogen, iar între membrii săi persistă disensiuni şi rivalităţi.

Rusia şi China sunt, de exemplu, concurenţi economici în Asia Centrală. In paralel, Beijingul întreţine relaţii uneori tensionate cu India şi Pakistanul, ceea ce complică eforturile de a transforma OCS într-un front omogen şi pe deplin coordonat.