Ebola face ravagii în RD Congo: peste 6.000 de infectări și aproape 3.000 de morți în unul dintre cele mai grave focare din istoria țării

Epidemia de Ebola din Republica Democrată Congo (RDC) continuă să se extindă, bilanțul oficial depășind 6.000 de cazuri confirmate și aproape 2.900 de decese, ceea ce transformă acest focar într-unul dintre cele mai grave din istoria recentă a țării.

Peste 6.000 de persoane au contractat virusul Ebola în RDC în cadrul epidemiei actuale, iar 2.911 dintre acestea au murit, a anunţat, luni, 31 august, Ministerul Informaţiilor din Kinshasa. Autoritățile precizează că datele sunt în continuă actualizare, pe măsură ce sunt confirmate noi cazuri în teren.

Experţii în sănătate susţin însă că numărul real de îmbolnăviri este probabil mult mai mare decât cel raportat oficial, deoarece multe cazuri nu ajung să fie înregistrate sau sunt identificate prea târziu. În prezent, 619 persoane se află în carantină sau primesc tratament medical specializat, în centre amenajate în regim de urgență.

Actuala epidemie de Ebola, cauzată de tulpina virală Bundibugyo, se dovedește a fi deosebit de dificil de ţinut sub control. Una dintre cauze este lipsa unui vaccin omologat și a unui tratament specific pentru această variantă a virusului, ceea ce îngreunează intervențiile medicale și strategiile de prevenție. De asemenea, condițiile locale, infrastructura sanitară precară și mobilitatea populației contribuie la propagarea bolii.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat oficial epidemia de Ebola în RDC la jumătatea lunii mai. Ţinând cont însă de numărul mare de cazuri raportate deja până în acel moment, experţii în sănătate consideră că primele infectări cu Ebola s-ar fi produs la începutul lunii februarie și ar fi rămas nedetectate timp de mai multe săptămâni, ceea ce a permis virusului să se răspândească pe scară largă înainte de a fi observat.

Provincia Ituri, situată în nord-estul RDC, a fost prima afectată. De acolo, virusul s-a extins treptat. Între timp, cazuri de Ebola au fost raportate în şase provincii ale ţării, ceea ce complică monitorizarea și controlul focarelor locale într-un stat care este al doilea ca mărime din Africa după suprafață.

Studii clinice referitoare la două tratamente antiretrovirale se află în plină desfăşurare de la începutul lunii iulie, cercetătorii încercând să identifice scheme terapeutice care să amelioreze evoluţia bolii și să reducă mortalitatea. În paralel, a început săptămâna trecută și un studiu clinic pentru vaccinul Ervebo. Acest vaccin a fost deja autorizat pentru tulpina Zair a virusului Ebola, mult mai frecvent întâlnită, însă eficiența sa împotriva tulpinii Bundibugyo este încă în curs de evaluare.

Potrivit Centrului African pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (Africa CDC), suspiciunile conform cărora tulpina Bundibugyo ar fi suferit mutaţii semnificative nu au fost confirmate până în prezent. Specialiștii monitorizează însă îndeaproape posibilele modificări genetice ale virusului, care ar putea influența atât transmisibilitatea, cât și răspunsul la tratamente și vaccinuri.

Ebola este o boală rară, dar extrem de gravă, provocată de un virus din aceeași familie cu virusurile Marburg. Virusurile Ebola infectează în mod obișnuit animalele sălbatice, în special liliecii frugivori, considerați principalul rezervor. Focarele în rândul oamenilor pot începe atunci când persoanele consumă sau manipulează animale infectate, cum ar fi primatele sau animalele de vânat, iar de acolo boala se poate transmite rapid în comunități.

Simptomele apar după o perioadă de incubație cuprinsă între două și 21 de zile. Debutul este brusc. Primele manifestări seamănă cu cele ale gripei sau malariei și includ febră, dureri de cap și oboseală intensă. Pe măsură ce boala avansează apar vărsăturile și diareea, iar deshidratarea se accentuează. În formele severe poate fi afectată funcția mai multor organe, ducând la insuficiență multiplă de organ. Unii pacienți — dar nu toți — dezvoltă hemoragii interne și externe, ceea ce crește semnificativ riscul de deces.

Virusul se transmite de la o persoană la alta prin contact direct cu fluide biologice infectate, precum sângele, vărsăturile, urina sau alte secreții. De aceea, îngrijirea bolnavilor fără echipament de protecție, precum și ritualurile funerare tradiționale care implică atingerea corpului decedatului, devin factori majori de risc. În trecut, focarele de Ebola erau de obicei de dimensiuni reduse și rămâneau limitate la zone rurale izolate, relativ ușor de izolat. Urbanizarea rapidă aduce însă populații tot mai numeroase în apropierea habitatelor naturale ale virusurilor și crește riscul de transmitere în orașe aglomerate.

Primul caz cunoscut al acestui focar a fost o asistentă medicală care a dezvoltat simptomele pe 24 aprilie. Acest detaliu sugerează că virusul s-a răspândit nedetectat timp de mai multe săptămâni în comunitate, înainte ca autoritățile să intervină. Asistenta a murit în Bunia, capitala provinciei Ituri din estul Republicii Democrate Congo, potrivit ministrului sănătății din Congo, Samuel Roger Kamba. Trupul victimei a fost transportat în Mongbwalu. Kamba a menționat că unul dintre motivele pentru răspândirea rapidă a virusului a fost numărul mare de persoane expuse la corpul decedatului în timpul ceremoniei funerare tradiționale, unde contactul direct cu defunctul a fost frecvent și prelungit.