VLADIMIRIADA: 3, 2, 1,…

Punct de sprijin

Stat capturat de oligarhi – asta a scris despre noi Thorbjorn Jagland, secretarul general al Consiliului Europei, în NYT. Diagnoza oficială a R. Moldova.

Doar că aici se cer unele precizări. Pentru că nu e o noutate, asta o știam de mult. Pur și simplu a fost recunoscută. Dar și pentru că pluralul din sentință deja nu mai este valabil. A fost, dar nu mai e.

Statul capturat și regimul oligarhic s-au consolidat pe timpul guvernării lui Voronin. Acesta este fondatorul și toate meritele îi aparțin. Respectiv, toate relele se trag anume de acolo. Piramida puterii construită cu multă migală, controlul total al instituțiilor, controlul cvasitotal al fluxurilor (cu tot cu scheme obscure – doar istoria cu „Investprivatbank” cât face – devalizată și vândută mai apoi lui SOV și apropo, istoria cu BEM de acolo se trage), mass-media și în general, a tot ce mișcă în țară. Folosirea instituțiilor de drept și de forță pe post de bâtă politică. Intimidarea opoziției (dosariada) și arestarea liderilor. Nu știu cum s-au uitat prea repede toate acestea. Termenul – uzurparea puterii în stat în circuitul autohton a apărut în 2006 și se referea la regimul Voronin. Ironia sorții a constat în faptul că a fost folosit deja de comuniști după 2009. Exact cu aceleași învinuiri.

La următoarea etapă, regimul a evoluat în oligarhie de concurență. După 2009, am ajuns să avem mai multe clanuri, patru dintre care își aveau expresia politică în Parlament. Un pas înainte în tranziție, orice ar spune criticii actuali ai acestei perioade de guvernare. Doar că unul dintre aceste clanuri a avut din start avantaj concurențial față de celelalte. Pentru că a ieșit din cel al lui Voronin cu tot cu moștenire. Adică, cu toate schemele de control - construite anterior și perfecționate ulterior. Nu-i vorbă, aveau și celelalte clanuri scheme obscure de control al fluxurilor financiare. Dar niciodată n-au avut controlul cel mai principal – asupra instituțiilor de drept.

Chiar dacă își numeau oamenii conform cotelor proprii în funcțiile-cheie, aceștia ulterior treceau în subordinea unui singur clan. Prin diferite metode - șantaj sau mituire (sau combinația acestora). Să amintesc doar de procurorul general, guvernatorul BNM. Metodele tot se trag de pe timpul lui Voronin și fac parte din așa-zisa gestionare prin „compromat” (tot ea - banditească, tot ea – polițienească). Adică, îi pui pe toți la dosare, dar și la plicuri. Simplu și funcționează de minune. Deloc întâmplătoare evoluția acestui sistem.

De la 3 Vladimiri am ajuns la unul singur. E situația de acum. Unul este arestat. Al doilea nu mai contează. Am rămas cu unul. Care a câștigat lupta concurențială. Doar că a avut, cum am zis din start, avantajul de moștenitor. Dar ce contează? Dacă ceilalți au fost miopi și au permis vânzarea funcțiilor ce le aparțineau? Acum fie se subordonează direct celui care a câștigat, fie vor fi radiați. Sistemul a redevenit monopolizat, ca și până la 2009. Cu o deosebire care merită atenție. Atunci, cel din vârful piramidei era la vedere. Acum este invizibil.

Cei care au studiat fenomenul tranziției au observat mai demult că acesta nu neapărat conduce spre democrație. Mai degrabă, spre regimuri (semi)autoritare. Unde am și ajuns cu succes…