Țară de do(a)r

Punct de sprijin

Guvernatorul BNM, Dorin Drăguțanu, și-a anunțat demisia.

Mai întâi, contează momentul. Nu poți demisiona exact în ajunul vizitei misiunii FMI. Pentru că, privită nu de pe malul Bâcului, demisia în acest mod pare a fi o sfidare. Asta dacă mai punem la socoteală și demisia Guvernului precedent exact în ajunul vizitei. Ce trebuie să creadă cei de la FMI despre noi? Și cine are nevoie de suportul cui? Ei bine, pentru că-s oameni educați, iar vizitele se planifică cu mult timp înainte, au modificat agenda și anunțat că va fi doar o vizită tehnică. Se vor discuta anumite condiții și, dacă le vom îndeplini, vor mai veni altă dată să negocieze semnarea Memorandumului. Acesta deocamdată e primul rezultat al demisiei.

S-a întâmplat ceva extraordinar sâmbătă sau duminică ca guvernatorul să demisioneze luni? Ba bine că nu. Din motivele expuse public n-am depistat nimic în afară de frustrări personale. De aceea putea și trebuia să ducă la bun sfârșit negocierile cu FMI, după care era liber să demisioneze. Asta, firește, dacă era bărbat de stat. Iar șeful BNM e o funcție de prim-rang în stat. Dacă, totuși, voia s-o dea cu demnitatea, deși nu văd motive, trebuia să demisioneze prin februarie-martie. Când scandalul cu băncile a ieșit la suprafață, iar leul s-a prăbușit spectaculos. Asta era responsabil. Acum o nouă conducere a BNM avea să discute un nou Memorandum cu FMI. Ceea ce era logic. Dar n-a făcut nici una, nici alta și a ales cea mai proastă variantă posibilă.

Cine-i de vină? Întrebarea e deja clasică. Drăguțanu ne zice că toți. Cu excepția lui și a BNM. „Scopul nostru a fost să tragem un semnal de alarmă că în ultima perioadă au fost anumite presiuni asupra BNM: analiști, politicieni, bloggeri, se încearcă a demoniza BNM și a o acuza de toate relele din R. Moldova”. A tras, doar că altceva.

Ca să vezi, dacă îl presau doar politicienii, mai rezista omul. Dar bloggerii și analiștii l-au adus la disperare. Poate să-i întrebăm pe cetățeni despre disperare? De ce oare 9 din 10 moldoveni s-au arătat sărăciți, cum arăta sondajele? Poate de aceea că leul s-a prăbușit și prețurile au crescut? Și asta cu suportul nemijlocit al BNM. Justificarea despre conjunctura regională din Est nu ține, pentru că între timp economia s-a reorientat majoritar spre Vest, iar acolo valutele nu se prăbușesc. Poate BNM a administrat corect situația din sector? De ce atunci avem 3 bănci în proces de lichidare și 3 sub supraveghere? Poate știm deja și numele adevărate ale acționarilor? Dar care a fost rolul Băncii Centrale când ne-am transformat în spălătorie regională? CNA e de vină, zice guvernatorul. E adevărat și asta, doar că parțial. Care a fost reacția BNM la tranzitul miliardelor prin sistem? Poate, dacă intervenea atunci, nu apărea ideea la unii că unde-s douăzeci, de ce nu s-ar putea încă unul? Dar care a fost reacția la atacurile raider care se făceau într-o veselie? A făcut totul corect? Poate miliardul topit din rezervele valutare a readus leul la valoarea inițială? Împreună cu majorarea ratei de bază și a rezervelor obligatorii care au fost și întârziate și n-au reușit să mențină inflația, dar au blocat sectorul real al economiei. Asta-i corect? De ce atunci Liga Bancherilor zice că nu-i corect? Și mai sunt încă multe întrebări.

Sunt gata să-mi asum și eu responsabilitatea. Pentru nervozitatea pe care i-am provocat-o dlui Drăguțanu criticându-i activitatea din 2011 încoace. Dar vreau ca și el să răspundă la întrebările de mai sus. Cu atât mai mult că are dezlegare, cum a spus. Dar să nu ne zică faptul că a fost doar un guvernator al BNM. Am mai avut doar un prim-ministru. Mai avem doar CNA, doar PG, doar deputați, doar miniștri, doar președinte. Țară de doar…