Show must go on

Punct de prijin

Nu e despre genialul Freddie. Nici despre minunatul clip al lui Viorel Mardare. E despre ceea ce vedem pe sticlă de câteva zile.

E despre politică, veți zice. Nu, de data asta nu-i despre politică. Pentru că ceea ce am văzut deja nu mai este politică. Și nici justiție, cu siguranță. Este un show. Cu regizori, scenariști, decor, actori – de prim-plan și secundari, massovkă, cu personal tehnic care machiază, pune sau închide luminile camerelor și microfoanele exact acolo unde trebuie etc. Adică tot ce trebuie să fie într-un show.

Am zis chiar la o emisiune tv că poate ar fi mai indicat să nu invite comentatori politici, ci critici de teatru. Care ar fi apreciat regia (ce a vrut să spună de fapt regizorul dincolo de textul propriu-zis), prestația actorilor, decorul etc. Unii zic că e mai degrabă o telenovelă. Le dau dreptate și lor. Pentru că interviuri cu vedetele deja avem. Așa provinciale cum sunt. La noi oricine cântă la cumetrii se numește vedetă.

Despre ce este acest show? Autorii l-au numit – lupta cu marea corupție, care uite că a început. Unii chiar s-au prins și au început să aplaude – DNA a trecut Prutul! Cu atât mai mult că și vedeta principală ne zice că are parte de consiliere de acolo. Și asta tot face parte din scenariu. Doar că rolul acesteia este nu de consiliere, ci de decor. Consilierea adevărată se face în spatele cortinei sau a platoului de filmare. De doi consiglieri. Care, coincidență(!), sunt tot de peste Prut. Doar că n-au nimic comun cu DNA. Mai degrabă invers – conform titulaturii.

Apropo, un alt analist de peste Prut, care a fost și el aici la timpul respectiv pe post de consigliere, la un alt personaj de planul doi, vine cu un text în care face afirmații care se contrazic una pe alta. Cât face doar teza principală - Nu banii cumpără puterea în R. Moldova, ci puterea cumpără bani, la fel ca în Rusia. Să fie chiar așa?! Și cum se încadrează în acest concept personajul principal care a cumpărat puterea? Meteahna dintotdeauna a moldovenilor/românilor – gândire aproximativă, vorbire aproximativă, texte aproximative… Dar am zis că nu-i despre politică. Cu atât mai mult - geopolitică și n-are nimic cu unionismul sau antiunionismul. Așa, doar o paranteză.

Să revenim la subiect. Adică la telenovelă sau show. Scenariștii s-au cam grăbit. Dar asta le este meseria – nicio zi fără un episod nou. De aceea, clar că nu poate fi capodoperă și pretinde la premii internaționale. E pentru uz intern și doar parțial extern. Pentru că toți înțeleg că e doar telenovelă. Important e să mențină interesul publicului. Deja mai pe urmă, criticii vor analiza la rece liniile de subiect, vor căuta și vor găsi toți puricii. Ca de exemplu – că toți protagoniștii primului episod din acest sezon sunt rude și prieteni de suflet cu personajul principal. Dar în câte telenovele am văzut acest procedeu – că rudenia se descoperă abia peste zeci de episoade! Cu lacrimi și pupături.

Regia – și asta cam defectuoasă. Dar nu putem pretinde prea mult de la o țară unde de un sfert de veac nu se mai fac filme, iar telenovele niciodată. Învață și ăștia din mers. Distribuția actorilor tot lasă de dorit. Unii mai simpatici și mai machiați în prim-plan. Alții mai puțin simpatici și chiar urât mirositori pe planul secund (n-au trecut castingul din prima și au fost trimiși mai departe, ca apoi să fie readuși înapoi), dar care se vor în rol principal.

Important e să înțelegem că toate personajele trebuie tratate ca atare. Între ghilimelele de rigoare. Pentru că sunt doar roluri - de procuror, judecător, deputat, martor, învinuit etc. Ca și instituțiile respective – procuratură, CNA/DNA (care iaca-iaca trece Prutul), judecătorie, Parlament etc. Ele nu sunt instituții, ci doar decor. Ca și statul Republica Moldova. Care rămâne în continuare butaforic, cu atributele la vedere, dar care nu funcționează. Doar ca decor.

De aceea, telespectatorii trebuie să aibă răbdare. Telenovela va fi lungă, iar finalul - nici chiar scenariștii nu știu când va fi și cum va fi. Despre denumire să nu-și bată capul, fiecare deja și-a ales-o. Deocamdată, vedem o adunătură din La Piovra, Богатые тоже плачут, Бригада și Godfather – cartea preferată a personajului principal. Care nu se vede, dar e prezent în toate episoadele…

P.S. Până n-au găsit compozitor, în loc de soundtrack se poate folosi melodia din titlu. În varianta lui Viorel, desigur.