Oameni de nimic…

Punct de sprijin

Parlamentul a cerut protestatarilor despăgubiri de 750 098 de lei.

Secretariatul Parlamentului a adresat o scrisoare Partidului Socialiştilor, Partidului Politic „Partidul Nostru” şi Platformei Civice „Demnitate şi Adevăr”, prin care solicită achitarea pierderilor materiale provocate în timpul protestelor din 20 ianuarie. Scrisoarea e semnată de Ala Popescu, secretar general al Legislativului și, prin coincidență, rudă cu Marian Ilici. Ați citit corect – secretar general al Parlamentului, nici mai mult, nici mai puțin! De parcă acesta ar fi ONU sau PCUS. Și nu Legislativul nostru care s-a transformat într-o piață de vânzare-cumpărare a deputaților asemenea vitelor - angro și la bucată, după caz. În care parcă există o majoritate de adunătură, dar care nu face absolut nimic pentru popor, dar o duce bine mersi din contul acestui popor. În care slugile poporului se plâng de salarii mici, dar nu le scoți de acolo nici cu tractorul. Care este umbrela politică a tuturor fărădelegilor comise de actuala guvernare. Și care este adevăratul provocator al protestelor din stradă.

Ei, iată că acest for suprem (of, Doamne, iartă-mă!) cere despăgubiri. Cică a fost creată o comisie care a estimat pagubele. E interesantă această socoteală. Mai întâi – cine a stabilit că aceste trei formațiuni se fac vinovate de deteriorările cauzate? A fost cumva vreo anchetă? S-a finalizat cumva aceasta? Am auzit că a fost pornită. Am auzit chiar că erau pregătite și arestările. Ca să nu mai zic de alte scenarii macabre care se pregăteau. Dar am văzut cu toții imaginile. Liderii chemau oamenii să nu intre în Parlament și ne putem doar imagina ce se putea întâmpla dacă era invers. Știm că au fost provocatori - și de o parte, și de alta. Cineva s-a ocupat de aceștia? Sigur că nu. De ce s-a renunțat la arestări – e o întrebare bună. Pentru că s-au speriat de ce poate să urmeze. Și au preferat să meargă pe filiera deja bătătorită. Cerem despăgubiri, îi purtăm pe lideri prin judecăți, ca să aibă treabă – procedeu inventat pe timpurile lui Voronin. Găsim ușor un (sau mai mulți) jujucă de judecător care va tergiversa la infinit procesul și tot așa.

Și pentru că daunele au fost estimate, începem reparația. Aici deja e mai interesant. Reparațiile la stat știm cum se fac. La costuri umflate de câteva ori față de prețurile normale. Așa ca să mai poată cineva să-și facă reparație acasă. Priviți acest deviz simpatic de cheltuieli. 200 de metri de gard deteriorat?! De 96 000 de lei. Asta cum? Dat jos și care trebuie ridicat sau l-au tăiat bucățele? Și unde-s lângă Parlament tocmai 200 de metri de gard? Ați văzut o sticlă de geam să coste 6 210 lei? Nu? Nici eu. Dar cine a făcut vreodată reparație își poate închipui tapete de 78 630 de mii de lei? Asta câți metri liniari sau pătrați ar ieși? Poate de aceea nici n-au scris? Sau carcase de scanner de 85 de mii? Dar mai vedeți și voi această mo(n)stră de ipocrizie. În conformitate cu ce anume a semnat doamna secretar general această pretenție? Cu ce parte a corpului a gândit?

Dar ce vrem noi de la o gașcă de parveniți, care se cred Nobili? Care nu reprezintă pe nimeni, au sărăcit un popor, aducându-l la disperare? Care umblă cu cerșitul, pentru că nu mai au bani de pensii, dar cumpără mașini de lux pentru procurorașii de buzunar. Ăștia nu pot umbla cu „Dacia”, ca să nu mai zic de biciclete ca în Danemarca. Care ne promit acum stabilitate. Pentru ce? Ca să-și mai facă vile, să mai îngrădească hectare de pădure, să mai cumpere limuzine. Elită politică ziceți? Scuzați. Nici elită, și nici politică. Oameni de nimic…