Moș Ion Roată și Unitatea Națională

Punct de sprijin

Spicherul Candu speră că, în urma discuțiilor cu fracțiunile parlamentare, să se poată crea o largă majoritate în Parlament care să susțină un Guvern al „unității naționale”.

Ce înseamnă asta? Nimic. Ca și celelalte declarații ale fruntașilor pediști. De ce? Scurt – ideea inovatoare, desigur, nu este susținută de PLDM (care nici nu a participat la acea întâlnire), de PSRM (care a zis că nu votează nimic în afară de alegeri anticipate) și de PL (care a reiterat că nu vrea să guverneze alături de comuniști). Așa, unitatea națională s-a redus la susținerea lui Voronin (care de mult susține orice propunere a democraților, transformând PCRM într-o filială raională a PD). Voturile grupului Leancă oricum nu contează în această formulă.

Mai departe, apare declarația marelui teoretician democrat. Ați ghicit, e vorba de Marian Ilici. Care ne zice că acum trebuie creată o majoritate în jurul Guvernului și nu a alianței parlamentare. Asta mai rabdă și va fi creată mai pe urmă. Ei, ce să vă spun? Că acest zis președinte de partid ne-a povestit anterior că trebuie demis Guvernul Streleț ca a doua zi să creezi o nouă-veche alianță? Că există 55 de voturi și vom avea Guvern într-o săptămână? Mai apoi – că avem nevoie de stabilitate (cred că nu trebuie să descifrez necesitatea participării comuniștilor). După care, ne-a zis pe un ton grav că nu va mai discuta cu PLDM ca partid și va trece la negocieri separate cu deputații. Ca să se ajungă la unitate națională în jurul Guvernului. Care trebuie votat indiferent de culoarea politică și denumirea partidului. Aluzia este clară. Problema e că votul de încredere nu-i de unică folosință. Învestirea Guvernului poate fi votată ad-hoc. Mai departe însă acest vot va trebui confirmat la orice solicitare de reforme (că doar despre asta vorbim, nu-i așa?) din partea Guvernului. Iar toată unitatea națională va trebui să le voteze. Din cine e compusă toată unitatea am scris mai sus…

Întrebarea este – de câte ori a schimbat poziția Marian Ilici? Mulți vor zice că de patru ori, deși răspunsul corect este de șase. Exact ca în povestirea lui Anton Pavlovici Cehov – Cameleonul. Și cred că nu-i ultima schimbare de poziție.

Al treilea fruntaș democrat, maestru al compromisului, Diacov a aruncat piatra cu premierul Plahotniuc. Care, ca să vezi coincidență (!), de la o vreme e neafiliat politic. Adică tehnocrat. Și trebuie să recunoaștem – are capacități manageriale incontestabile. Doar că un lucru de nimic strică și această construcție genială a democraților. Cine e lider la antirating? Plahotniuc cu cca minus 90%. Urmat de Filat și Timofti. Primul e scos din joc de Plahotniuc prin scamatoria cu bețișoare. Al doilea chiar nu contează. O să ghiciți singuri împotriva cui se va îndrepta nemulțumirea populației, egală și ea cu 90%? Așa că strategii din PD din nou au dat-o în bară cu declarațiile. Așteptăm cu nerăbdare altele, mai proaspete și mai ingenioase!

Ziceam anterior că businessul politic al lui Plahotniuc este de fapt un șantaj elementar. Ori păstrăm această mocirlă numită parcurs proeuropean care fără el nu se poate de păstrat, ori îi cumpără bilet la avion lui Usatîi care vine cu tot cu ruși să câștige alegerile. Se pare că acest lucru deja l-au înțeles toți, inclusiv partenerii externi. Poate e timpul să scăpăm de șantaj? Chiar aș vrea să văd cum va face alianță PD cu vreo 10 mandate cu Usatîi care va avea vreo 30. Vom pierde parcursul proeuropean? Păi, dacă acesta e parcurs proeuropean, atunci nu pierdem nimic…