MAȘINA TIMPULUI și Premiul Nobil

Punct de sprijin

Decizia Curții Constituționale din 4 martie a creat o nouă realitate. Și nu doar politică.

Nu voi comenta această decizie. Și nu din considerentul că ar fi una definitivă. Pentru că, prin această hotărâre, CC a creat un precedent extrem de grav și, de acum înainte, deja nimic nu mai este definitiv. Respectiv, nimic nu mai este sigur. Ci doar relativ.

Nici afirmația clubului fanilor oligarhului, precum că tema ar trebui să fie discutată doar de experți constituționaliști, nu ține. Argumentele invocate de aceștia - de-a dreptul bizare, dar bazate pe tot felul de chichițe cazuistice, care generează decizii oportuniste, nu sunt deloc convingătoare. Ca și explicațiile aduse de președintele CC. Sau poate logica formală este anulată și pot exista două decizii diametral opuse la același subiect? Probabil, nu întâmplător Premiul Nobel nu se acordă în domeniul justiției. Nu și cel Nobil. Pe care chiar l-au meritat!

CC ne-a demonstrat că Mașina Timpului există! Nu este SF, așa cum au crezut până acum cei care au citit romanele lui H.G. Wells și Isaac Asimov. Este o realitate! Cred că, deloc întâmplător, decizia CC apare la o distanță relativ mică de la știrea că savanții au demonstrat existența undelor gravitaționale prezise de Einstein. De aici era doar un mic pas până la soluția lui Gödel a ecuațiilor lui Einstein pentru a putea călători în timp.

Și pentru că ceilalți savanți s-au scărpinat în nas, cei 6 magistrați l-au făcut! Am nimerit prin tunelul timpului în 2000, cu 16 ani în urmă! Dar asta e abia începutul. Ce perspective spectaculoase se deschid în fața noastră! Vă imaginați? Nu? Îmi pare rău. De exemplu, putem călători în trecut până la Țepeș care ne rezolvă problema luptei contra corupției, în doar câteva luni de zile! Apoi, mergem în viitor, unde se rezolvă problema bunăstării moldovenilor. Acolo deja funcționează motorul veșnic și nu mai trebuie să achităm facturile. Și tot așa înainte, înapoi, înainte...

Nu mă credeți? O să vedeți cât de curând la televizor. Și ce zicea eroul lui Dustin Hoffman din Wag the Dog? Ce-i în televizor, aia și este realitate. Aici deja e chiar de un Nobel. De aceea, așteptăm să ne fie recunoscute meritele și pe plan internațional. Academia de Științe trebuie să trimită cât mai urgent un demers la Stockholm. Doar că trebuie să decidă – e pentru fizică sau matematică. Și dacă oricum nu putem câștiga Eurovisionul, măcar cu un Nobel să ne alegem, că-i tot acolo. De data asta, chiar putem să-l luăm. Cu un mic lobby al Departamentului de Stat. Pentru că și acesta e în parte coautor al descoperirii secolului.

Ce va urma? Păi, am zis parcă – stabilitate, reforme, bunăstare. Alt guvernator la BNM, alt procuror general, alt președinte. Într-un cuvânt – altă guvernare. Chiar nu vedeți schimbarea la față? Păi, e problema voastră. Ce mai vreți? Ah, da, Unire. Asta tot se amână. Planul va mai sta pe poliță, iar Bucureștiul poate să se odihnească. De ce? Așa a decis obkomul. Dar cu poporul ce facem? Sorry, așa punct în agenda d-rei Brink n-a fost. Și ce-i cu opoziția și protestele? Nimic. Până când? Până vor arăta sondajele măcar ceva, ce ar semăna cu o altă majoritate.

Până atunci, guvernarea își va pune căștile și va asculta piesa preferată a lui Carla’s Dreams:

Acasă este niște borș ș-oleacă de smântână,
Ne v temu* o venit factura la lumină.
Pornești televizorul, ca sunet de fundal,
Acolo trei deștepți discută ultimul scandal.

Dar ție ți-e P.O.H.U.I…