Cei trei mușchetari

Punct de sprijin

Încă o rundă de negocieri, deja la Președinție, s-a încheiat fără niciun rezultat.

Nicio problemă. Timp mai avem berechet. Ne mai putem juca de-a țara în bunghi. Important e să obținem rezultatul. Iar acesta, cum ziceam, trebuie să fie cel dorit de Plahotniuc. Nu neapărat că va fi el însuși premier. Campania atât de masivă și sincronizată mă face să cred că e o pistă falsă. De la bloggerași și trolli, până la analiști și chiar lideri pediști – toți într-un glas, cu atâta ardoare ne demonstrau că asta-i unica scăpare, încât s-au prins în această discuție și cei puțini rămași neînregimentați.

Și totuși, ceva nu se leagă. Dacă trebuia să ajungă Plahotniuc premier cu orice preț, la ce bun mai trebuiau să apară și cei trei mușchetari? Chiar dacă Timofti a zis că pediștii l-au propus doar pe unul, în mass-media au fost lansate tocmai patru candidaturi. Doar ca decor? Puțin probabil.

Scriam în materialul precedent că ar putea fi un fel de sperietoare, după care va apărea figura reală a premierului și care prin contrast trebuie să fie agreată ușor de toți. Mai exact, aproape de toți. Pentru că oricum va fi candidatura lui Plahotniuc. Și, la o adică, dacă oligarhul a considerat inutil șezutul în Parlament, de ce ar trebui să credem că vrea să piardă timpul în ședințe de Guvern, discutând atâtea proiecte? Care – culmea (!), mai trebuie și citite!

Omul care s-a deprins să le rezolve pe toate dând indicații la telefon, de ce ar trebui să piardă timpul ascultând miniștrii care oricum vor ști ce au de făcut? Unde mai pui că trebuie să stai în fața camerelor și să mai răspunzi la tot felul de întrebări „stupide” ale ziariștilor. Că încă nu toți sunt din holding.

Între timp, PD și-a mai procurat un vot ca să fie clar că ei au 20, sunt cea mai mare fracțiune, iar PL și PPEM sunt de acord. Cu ce anume? Cu orice. Nu contează. Aceștia fac decorul și opinia lor chiar nu are nicio importanță. Ce mai contează în această ecuație - este poziția PLDM, care insistă în continuare că ar avea prima opțiune la înaintarea premierului. Aceste două poziții evident nu pot fi aduse la un compromis și una va trebui să câștige.

Reieșind din raportul de forțe actual, cel mai probabil va câștiga poziția democraților. Puțin probabil că aceasta va fi susținută de PLDM. Și atunci, Marian Ilici va trebui să spună clar ce are în vedere când afirmă că are voturile majorității garantate. Voronin va ieși cu un discurs lung despre necesitatea salvării țării, iar Ghimpu și Leancă – a păstrării parcursului proeuropean și continuării reformelor.

Ultimul ar putea chiar s-o facă în fața Parlamentului citind noul program de guvernare. De ce nu? Premier ideal. Care nu atentează la afacerile familiei. Ba chiar le susține când e nevoie. A demonstrat-o în mandatul precedent. Marja de independență tinde spre zero. Cu atât mai mult că unii afirmă că dosarul pentru semnarea garanției de stat stă bine deschis la luptătorii contra corupției și poate fi reactivat oricând. Ca să nu mai zic că e curat un gest elegant de curtoazie față de partenerii externi. Ați vrut guvern proeuropean cu un premier proeuropean? Poftim! Cine a promis și se ține de cuvânt? Clar. Așa că hai la reforme! Care, bineînțeles, mai trebuie finanțate. Poporul, fericit și el, intră în sărbători. Cortina.

Da, băcanul și cardinalul sunt totuși o forță…