Victoria lui Zelensky sau înfrângerea ucrainenilor

Victoria lui Volodymir Zelensky la alegerile prezidențiale din Ucraina i-a entuziasmat pe mulți în R. Moldova.

Minoritățile filoruse, inclusiv etnia ucraineană, se bucură de înfrângerea lui Poroshenko, văzut de ei ca fiind un proeuropean, proamerican și pronato(ist).

Dodon, socialiștii și electoratul lor prorus, pentru care Crimeea e pământ rusesc, se bucură de plecarea antirusului Poroshenko și speră că venirea lui Zelensky va readuce Ucraina la matca lumii ruse.

Unii politicieni proeuropeni văd în victoria lui Zelensky o lovitură de grație dată corupției și oligarhiei și speră ca moldovenii vor prelua exemplul ucrainenilor.

La rândul lor, unii experți și analiști entuziasmați sunt de părere că Zelensky a reușit, pentru prima oară de la independența Ucrainei, să unească Vestul și Estul țării. Însă, mai presus de orice, ei văd în victoria mucalitului saltimbanc triumful democrației ucrainene, care a știut să valorifice pe deplin asistența europeană. Altfel spus, banii UE nu au fost irosiți în zadar...

De fapt, victoria lui Zelensky este, nici mai mult nici mai puțin, o iluzie optică, care distorsionează realitatea văzută de ucraineni și partenerii lor, iar acest lucru ar putea să coste mult nu doar Ucraina, dar și vecinii ei.

Doar orbii și naivii refuză să vadă și să înțeleagă că Rusia lui Putin nu se va mulțumi doar cu Crimeea, Donbas și Lugansk; că aceasta în prezent se pregătește economic, militar, cibernetic, energetic pentru a da lovitura de grație Ucrainei, Rusia doar aștepta momentul geopolitic potrivit pentru a o lovi prin surprindere. Alegerea unui șef de stat neexperimentat și cu o autonomie decizională limitată este un cadou mult așteptat pentru Putin.

Marele perdant al recentelor alegeri prezidențiale de la Kiev nu este Poroshenko, ci înșiși ucrainenii care au ratat, în ultimii cinci ani, șansa unică de-a scoate definitiv țara lor din matricea post-sovietică.

Cu regret, la 21 aprilie, după cinci ani de reforme, a învins nu democratia, ci oligrahii ucraineni și clanurile lor, care și-au luat revanșa pentru 2014. Ei și nicidecum poporul ucrainean și-au luat țara înapoi, iar viitoarele alegeri parlamentare vor legitima pentru mulți ani înainte această nouă stare de fapt.

„Democrația” ucraineană, pe care Zelensky și unii politicieni moldoveni o consideră un exemplu bun de urmat și de alte state post-sovietice, este în continuare parțial liberă și pătrunsă până în măduva oaselor de interesele grupărilor oligarhice.

De altfel, în Ucraina, ca și în R. Moldova, pluralismul, libertatea presei și libera competiție politică sunt condiționate nu atât de soliditatea infrastructurii democratice care este în continuare fragilă/imatură, cât mai curând de intensitatea competiției politice și economice a clanurilor oligarhice. Cu alte cuvinte, este o democrație iluzorie, controlată, manipulată și instrumentată politic de marii oligarhi unde lui Zelensky i se rezervă funcția de saltimbanc în rang de șef de stat.

Personal, am mari dubii că Zelensky va reuși să depășească rolul rezervat de oligarhi și să se impună ca actor politic independent la Kiev. Pentru a realiza această minune va avea nevoie de crearea propriului clan oligarhic... În trecut, doar Ianukovici a fost pe punctul de a realiza această performanță, fiind ajutat de Moscova...

Cu ce s-au ales Ucraina și ucrainenii știm cu toții...

Text de Victor Chirilă, președintele Asociației pentru Politică Externă (APE) de la Chișinău