Nici cu ea, dar nici fără ea

poza simbol

Soartă // De trei ani nu mai formează un cuplu, dar este mereu urmărită de fostul soț

A avut o poveste de dragoste frumoasă, iar atunci când și-au unit destinele în fața altarului, și-au jurat iubire până la adânci bătrâneți. Au făcut o nuntă frumoasă și tot atât de frumoși le-au fost și cei 15 ani de viață de familie.

A născut două fete, dar își mai doreau un copil - un băiat. Nimic nu prevestea ceea ce urma să se întâmple. „Ținea foarte mult la fete, dar și ele la tatăl lor, care nu uita mereu să le surprindă cu ceva. Practic, în fiecare seară când venea acasă de la serviciu, le aducea câte ceva. Ele mereu îi ieșeau în întâmpinare la ușă. El intra și le spunea să închidă ochii și să întindă mânuțele. După care le punea în palme câte ceva, o bomboană, un biscuit, nu conta, fericirea din ochii copilelor era mult mai scumpă”, își amintește Elena.

Însărcinată cu al treilea copil

Și cum toate mergeau ca pe roate, aveau un serviciu stabil, erau asigurați material, soții Pânzari din Chișinău au decis să mai dea naștere unei ființe. „Îmi doream foarte mult să mai nasc un copil, mai ales că fetițele erau deja mărișoare - una avea împliniți zece ani, iar alta – șapte. Era o plăcere pentru mine să mai cresc un copilaș. Fetițele erau deja de ajutor, eram asigurați material și financiar și, cel mai important, e că ne doream foarte mult un băiat”, ne spune femeia.

Mare bucurie a fost în familie când a aflat că va deveni mamă pentru a treia oară. A fost răsfățata familiei și totul era la picioarele ei, dar... totul a fost până într-o zi.

„Eram în luna a cincea de sarcină când am mers la o ecografie și ne-au anunțat că vom avea încă o fetiță. Eram împreună cu soțul și am observat că s-a cam schimbat la față. Eu m-am bucurat, pentru că nu conta chiar atât de mult cine o să se nască. M-am gândit imediat la fetele mele și cât de bine o să le fie împreună, în trei. Îmi doream doar să fie sănătos copilul. Soțul a avut însă o altă reacție”, povestește Elena.

S-a schimbat radical

Au ieșit de la medic și până la mașină nu au scos niciun cuvânt – nici el și nici ea, pentru a-i da posibilitate să-și revină. Așa obișnuia să procedeze Elena atunci când observa că soțul este un pic nervos.

Acesta se calma, după care lucrurile reveneau la normal. Nu a fost așa și de această dată.

„Trecuse o săptămână de când aflasem că urma să nasc încă o fetiță și el tot supărat părea. Nu-i dădeam de înțeles și mă prefăceam că nu pricep că ar fi supărat. În una din zile, a venit acasă și mi-a spus că merge peste hotare într-o deplasare de serviciu pentru două săptămâni. Am tăcut și nu i-am zis nimic. M-am gândit atunci că are nevoie de un respiro și poate e mai bine să se ducă, o să i se facă dor de noi, după care își va reveni”, își amintește femeia.

Părăsită în timp ce era însărcinată

Două săptămâni a fost în deplasare, timp în care nu a sunat niciodată acasă să întrebe ce mai fac și cum o mai duc „fetele lui tata”, pentru că așa obișnuia să le spună. A trimis doar un mesaj când a ajuns în Germania, că a ajuns cu bine și ... atât.

„Nu l-am căutat și i-am dat liniște. Au trecute acele două săptămâni, dar mi-au părut o viață. Aveam o presimțire că ceva nu este în regulă, dar încercam să mă liniștesc. Îmi ziceam în gând: Lenuțo, totul o să fie bine. Vine Ion și o să trăiți ca odinioară. A veni și Ion....”, face o pauză și oftează Elena.

„M-am pus în genunchi, plângeam și îi sărutam picioarele”

A venit „mai rece” decât a plecat. Ba mai mult, a insistat să doarmă pe alt pat, motivând că pe cel vechi îl dureau spatele. A tăcut de dragul fetițelor. Trei luni a durat asta. În una din zile, cu aproape o lună înainte să nască, bărbatul vine acasă și îi spune Elenei că o părăsește pentru o altă femeie.

„A fost un șoc pentru mine. M-am pus în genunchi, plângeam, îi sărutam picioarele și îl imploram să nu părăsească familia. Acum sigur că nu aș mai face acest lucru, dar atunci, probabil și de la emoțiile generate de sarcină, de la prima reacție atunci când mi-a spus că mă părăsește, m-am gândit că îl voi convinge să rămână acasă. Nu a fost să fie”, suspină Elena.

Tată și de băiat

Și-a strâns lucrurile personale într-o geantă și a plecat. Nu știa unde se duce și dacă îl va mai vedea vreodată. Peste doar o săptămâna, Elena a născut.

„Câteva luni nu s-a mai interesat de mine și de fetițe. Ne-am descurcat cum am putut și nu mă plâng, pentru că am avut cu ce. Când Loredana, mezina, împlinise câteva luni, am fost citată în judecată. Intentase divorț. Am divorțat oficial, iar copilele au rămas în grija mea. Atunci am aflat că femeia pentru care m-a părăsit este o colegă de serviciu, mai mare ca el cu nouă ani și care îi născuse un băiat. Bănuiesc eu că totul s-a început de la acea deplasare”, zâmbește femeia.

Singură, dar nu chiar singură

După divorț, apartamentul îi rămăsese femeii și fetelor ei. Se resemnase cu noul mod de viață. Ieșise la serviciu, copilele la școală, cea mică la grădiniță. Nu a durat niciun an după divorț că fostul soț a început să-i dea târcoale. „Într-o zi m-a telefonat și mi-a spus că vrea să vină să vadă fetele. Nu i-am interzis, întrucât nu pot să fac acest lucru. Fetele s-au bucurat nespus de mult. Cea mică nu prea, pentru că nu știa cine este”, zâmbește mama.

A mai urmat o vizită, apoi alta, și tot așa cam peste o zi-două. Nu o deranja, ba din contra se bucura, fiindcă fetele erau fericite.

„Totul a fost bine până în momentul când a început să-mi controleze fiecare mișcare. Unde m-am dus, cu cine am vorbit, de ce mă rețin la serviciu și tot felul de replici din astea. De la început mi s-a părut o glumă, până am ajuns la un moment când a sărit la beregata unui bărbat care a început să-mi facă curte și chiar îmi plăcea de el. Nu suferea pe nimeni să se apropie de mine”, oftează Elena.

Doi ani de scandal

„Acest conflict durează deja de doi ani. Am început chiar să-i interzic să mai intre în casă la fete, să se întâlnească în oraș, dar vine la scara blocului și ne așteaptă acolo. Nu îmi este frică că le-ar face ceva rău, pentru că ține la ele și ele îl iubesc. Nu este violent cu mine, singurul meu necaz este că nu-mi permite să-mi refac viața. Nici el în familie, dar nici eu cu altul”, ne spune Elena.

Nu a fost la poliție să se plângă, deoarece, zice ea, îi este rușine, deși recunoaște că este victima unei violențe psihologice.

„Lucrez într-o instituție de stat, multă lume mă cunoaște și îmi este rușine să mă plâng oamenilor legii. Doi ani am deja de când trec prin acest calvar, dar sper că o să-l depășesc. Până acum nu-mi pot explica cum un om poate să se schimbe într-un timp atât de scurt, după care să caute să revină la ce a fost. Ce a fost nu va mai fi, i-am spus și lui asta, chiar dacă am avut o viață frumoasă împreună, ne-am împăcat foarte bine, nu mă pot întoarce la ce a fost. Sunt sigură că regretă acest lucru, dar dacă a ales să schimbe patru persoane importante din viața lui pe una, cred că asta a căutat”, conchide Elena.