Unirea trezește reacțiunea

Contre-jour

Constituirea „Sfatului Țării 2”, reunit pe 27 martie 2016 la Palatul Național, într-un impresionant congres cu 1 700 de delegați, și cel mai numeros marș unionist care a fost organizat vreodată la Chișinău au stârnit entuziasmul și optimismul primăvăratec al adepților reîntregirii naționale. Există însă ca de fiecare dată și sceptici de serviciu, care au descoperit în lunga listă a fondatorilor „Sfatului Țării 2” persoane care „fac unirea de 20 de ani” cu o eficiență doar de ei măsurată. Acești oameni, unii dintre ei bine acomodați în paradigma oligarhică a Basarabiei de azi, nici nu mai sesizează că repetă aceleași slogane cu care s-au consacrat acum circa două decenii pe scena politică de la Chișinău.

Sigur că ne-am fi dorit o schimbare mai substanțială de garnitură, ne-am fi dorit să apară în prim-plan o echipă cu o biografie mai puțin „încărcată” și cu mai puține „schelete în dulap”. Dar și contestatarilor și „olimpienilor” de pe margine li se poate reproșa faptul că nu se implică, că au refuzat – unii dintre ei – să figureze în lista actualizată a „Sfatului Țării” 2016. Vechi dușmănii n-au permis și nu cred că vor permite nici de-acum încolo coalizarea tuturor forțelor unioniste de la Chișinău. „Nu mă pot imagina într-o asemenea listă alături de „cutare” sau „cutare” – este replica pe care am auzit-o frecvent din partea unora dintre cei care au preferat o altă modalitate de a-și manifesta românismul decât încolonarea...

O altă întrebare ridicată de observatori este legată de eficiența acestui organism care-și propune să coordoneze tot ce suflă unionist în R. Moldova și în România – o misiune aproape imposibilă în acest moment. Sudarea, armonizarea unor persoane ce profesează discursuri vechi, patetice, cu românofilii mai sobri și mai realiști va necesita timp și mai ales foarte multă încredere. Mi-aș dori ca tonul în acest „Sfat al Țării”, ediție nouă, să-l dea tinerii, cei care au reaprins flacăra idealului național în sânul societății civile, îndepărtându-l de discursul demagogic al celor din partidele care au folosit Unirea în scopuri exclusiv profitabile.

Vom vedea cum vor evolua lucrurile, e clar că orice desincronizare sau, Doamne ferește, ceartă, schismă va fi imediat speculată de inamicii Unirii, care nu s-au lăsat așteptați prea mult ca să iasă la rampă.

Politicienii proruși au avut ca niciodată până acum reacții virulente. Iată ce notează Dodon într-o declarație făcută în numele Partidului Socialiștilor: „Toți participanții la marșul Unirii, dar și cei care au permis acest lucru, sunt criminali de stat, trădători ai patriei și ai poporului”. O retorică militaristă, insultătoare și sfidătoare, care este completată de o declarație, pe o rețea de socializare, a unui alt parlamentar socialist, Grigore Novac: „Duminică, cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să spălăm cu apă sfântă bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt de mizeria unionistă, mai cu seamă traseul pe unde au mărșăluit trădătorii neamului moldovenesc” (iar postarea este ilustrată cu o mașină care spală strada). Tot Dodon își continuă amenințările astfel: „Vom proceda exact cum procedează statul român, nici mai mult, nici mai puțin: scoaterea în afara legii a tuturor organizațiilor, partidelor politice care promovează lichidarea suveranității și independenței Republicii Moldova.” Dodon face trimitere la faptul că Asociația Comunităților Moldovenilor din România (o structură de inspirație separatistă și kaghebistă) nu a fost înregistrată în aprilie 2007 de tribunalul Iași.

La rândul său, Usatîi, pătruns de pericolul abătut asupra Moldovei, anunță încetarea ostilităților cu Dodon, pe care-l vedea până mai ieri pitit în „buzunarul” lui Plahotniuc. Haiducul de la Bălți, care stă mai mult prin conferințe de presă la Chișinău, intenționează să creeze „comitete de salvare națională” în raioane, pentru combaterea unionismului. Vehiculând același limbaj agresiv, un personaj pe numele său Ion Mahu, fondatorul mișcării populare „Salvăm Moldova!”, anunță că susținătorii săi - adevărații patrioți ai Moldovei -, revoltați de faptul că nu găsesc sprijin și înțelegere din partea clasei politice și a elitei moldovene trădătoare, s-ar putea să pună mâna pe arme. Războiul civil care se va aprinde în Moldova va fi în responsabilitatea clasei politice, susține el.

Mahu se mai laudă că doar în ultimele zile mișcarea populară „Salvăm Moldova!”, constituită din reprezentanții KGB-ului de altă dată, din foști angajați ai Ministerului Apărării, din foști ofițeri ai trupelor de grăniceri și ai forțelor speciale, dar și din veterani ai războiului din Afganistan, și-a format structuri în șase raioane ale republicii.

Și de la Moscova mișcarea unionistă este văzută cu multă ostilitate. Un moldovean, Victor Josu, stabilit în capitala rusă – fost tovarăș de drum politic al lui Nicolae Andronic, cel care, după cum vă amintiți, și-a vândut partidul (se numea „Partidul Popular Republican”) lui Renato Usatîi, pentru a-l lansa pe „gasterbaiterul de lux” în lupta politică din Moldova –, scrie comentarii preluate de pan.md. Ultima sa contribuție, intitulată „Референдум об объединении с Румынией как проверка на вшивость (în traducere liberă: „Referendumul pentru unirea cu România – moment al adevărului pentru moldoveni”), vrea anume în acest fel să limpezească apele în R. Moldova. Vom numără adevărații patrioți și stataliști, vom verifica partidele politice care se declară stataliste și proestice (Josu nu este sigur că cei care au mai rămas în partidul lui Voronin vor susține ideea unui astfel de referendum) și vom da o replică nimicitoare elitei proromânești din Basarabia (numită, persiflator, „elitka”). Comentatorul moldovean refugiat la Moscova propune ca referendumul să fie organizat nu mai târziu de iunie 2016, iar întrebarea să sune simplu și tranșant: „Considerați că R. Moldova ar trebui să se unească cu România în cadrul unui stat unitar?”. Astfel încât fiecare dintre cei care se mai vor cetățeni ai acestui stat să aleagă între cele două variante de răspuns: „Da” sau „Nu”.

Așadar, o mobilizare generală, foarte zgomotoasă, și asta doar trecându-i în revistă pe cei care au avut curajul să se manifeste imediat după evenimentele din 27 martie de la Chișinău. Alte forțe, în mod sigur, se vor developa mai târziu – sponsorii frontului antiromânesc. Misiunea unioniștilor, tot mai mulți în peisajul politic și social din R. Moldova, nu va fi deloc ușoară. Este nevoie de înțelepciune, pragmatism și solidaritate, și să nu lăsăm să ne dezbine lucrurile insignifiante, orgoliile exacerbate, nesinceritatea și vechile animozități.