Piesă pentru violoncel și harpon

Contre-jour // Avem partitura violoncelului în Golful Panamez, dar important e să știm cine plătește muzica...

Timpul e necruțător. Am ajuns, unii dintre noi, filologi prin formație și absolvenți ai artelor frumoase, să învățăm în ultimii ani despre politicile bancare, despre rate și credite, despre acționari și puncte procentuale, despre indicii Dow Jones și Nastaq, despre listări la bursă și active neperformante… Am învățat pentru că n-am avut încotro. Și cum să fie altfel, dacă subiectul numărul unu al agendei politice, economice, financiare și chiar culturale și psihologice din R. Moldova este jaful din bănci? Au apărut chiar și tricouri, și abțibilduri pe luneta mașinilor cu inscripția „Unde-i miliardul?”.

Acum, în toiul mega-dezvăluirilor „Panama Papers”, va trebui să descoperim misterele cuvântului „off-shore”. Pentru că e foarte intrigant: unui biet violoncelist, Serghei Roldughin, prieten de adolescență și nașul fiicei mai mari a lui Vladimir Putin, i s-au virat în conturi, tam-nisam, două miliarde de dolari. E ca într-un basm rusesc cu „Ivanușka-duraciok”, care peste noapte – aici, în câțiva ani, din concerte și jurizări în diferite concursuri internaționale – a devenit putred de bogat. Și chiar găsim în firmele înregistrate pe numele lui Roldughin istorii de afaceri ca în povești. Nici măcar alchimiștii medievali nu reușeau să scoată din cuptoarele lor ticsite cu minereu de fier atâta aur!

În „Panama Papers” apar informaţii conform cărora firma violoncelistului rus, „Sandalwood Continental”, a cumpărat un activ financiar în valoare de un dolar, pentru a-l vinde trei luni mai târziu cu suma de 133 de milioane de dolari. „Sandalwood” a primit, de asemenea, un împrumut în valoare de 800 de milioane de dolari de la o banca de stat din Rusia, dar nu e nicio informaţie că firma ar fi oferit garanţii sau plăţi pentru acest împrumut.

Toată lumea îl bănuiește pe Vladimir Putin ca beneficiar final, dar țarul de la Kremlin va nega și se va apăra cu cerbicie. Purtătorul său de cuvânt Peskov, a cărui soție – fosta patinatoare Nafka – figurează și ea în dosarele Panama, s-a și grăbit să afirme că există un atac concertat asupra liderului rus, iar cei prinși în această campanie nu sunt decât niște „putinofobi”. Regimul din Rusia consideră că va putea minți și sfida la nesfârșit lumea civilizată doar pentru faptul că are drept „argument” arma nucleară și supărarea tradițională și imprevizibilă a mujicului rus. În aceste condiții, nu există nicio șansă ca în Rusia să fie demarată vreo anchetă și să se lase cu demiteri la vârf ca în Islanda.

Avem partitura violoncelului în Golful Panamez, dar important e să știm cine plătește muzica...

Pentru că procesul dezvăluirilor abia a început, mult mai interesantă va fi „partitura harponului”. Pe cine va lovi harponul? Căpitanul Ahab, adică justiția internațională, pe cine va urmări până-n pânzele albe? Din datele anchetei, relevate până acum de presa internațională, apar și câteva nume din România și R. Moldova. Nimic spectaculos, deocamdată, dar suntem îndemnați să avem răbdare, ni se promit surprize. În seara zilei de miercuri, 6 aprilie, agențiile de știri anunțau că Ion Țiriac, miliardarul român, faimos pentru vânătorile sale nesimțite de la Balc, unde face cu bogații lumii un adevărat carnagiu printre mistreți, își ține și el averile în off-shore-ul panamez. Scurgerile de informații vor fi ca un serial captivant cu mai multe episoade.

Să sperăm că dosarul Panama nu ne va rezerva un final ca în „Moby-Dick”, unde balena rănită îl trage la fundul mării și pe vânătorul-pescar. Rețelele de corupție n-ar trebui să fie atât de puternice, încât să distrugă întregul sistem politic și economic mondial.

Dar până vom vedea cum se vor desfășura ițele întregii afaceri, merită să remarcăm și să elogiem anvergura investigației jurnalistice în cazul „Panama Papers”. Au fost implicați 380 de ziariști din 76 de țări. În spatele acestor cifre, impresionante, fără îndoială, se află nume concrete, probabil și destule nopți nedormite, filaje riscante, interviuri sub acoperire, filmări cu camere ascunse, solidarități dezinteresate, ca într-o confrerie a celor care vor să afle adevărul…

Presa mondială, atât de hulită în ultimul timp pe toate meridianele, se pare că a dat marea lovitură, demonstrând opiniei publice că fără libertatea de exprimare lumea este și mai vulnerabilă.