Numărarea sufletelor la moldoveni

Contre-jour // „Plahotniuc a devenit ostaticul propriei sale obsesii de a avea totul sub comandă, a devenit prizonierul unei strategii radicale, ce nu are cum să sfârșească decât printr-un crah monumental”

Trec marșurile unioniste, care pe unii îi bucură și-i motivează, iar pe alții îi umplu de venin, și ne întoarcem în realitatea noastră deprimantă. Adică într-o țară capturată, într-un regim oligarhic, în care deciziile se iau – afirmă cunoscătorii – de către Plahotniuc.

Aduni toată iarna 405 mii de semnături pentru desfășurarea referendumului privind alegerea directă a președintelui țării, iar Comisia Electorală Centrală spune că nu este suficient și convingător pentru a contura o opțiune populară, întrucât „sufletele” moldovenilor n-au fost numărate proporțional și în toate raionale. Articolul 41 din Constituție și prevederile Codului Electoral, votate încă în anul 2000, pe când R. Moldova mai era împărțită în județe, decreta că semnăturile pentru referendum trebuie să fie adunate din mai mult de jumătate din numărul unităților teritorial-administrative ale țării. Doar că între timp, prin grija lui Voronin, căruia cuvântul românesc „județ” îi stătea ca sarea în ochi, ne-am întors la cele 34 de raioane, adică la o formulă de administrație cu care comuniștii au sufocat R. Moldova în perioada sovietică, răsplătind cu funcții vechea nomenclatură speriată de renașterea națională de după 1989.

Curios este că guvernările care s-au succedat în ultimii 7 ani nu și-au dat interesul pentru a aduce legea privind referendumul în corespundere cu noua (de fapt, vechea, sovietica) împărțire teritorială a R. Moldova. Și nici CEC-ul inamovibilului Iurie Ciocan, cel care sare pârleazul și ia la pumni oamenii pentru a-și apăra onoarea familiei, n-a înaintat niciun demers în această privință prin care să ceară să fie corectată legea, deși știa că este în curs o amplă campanie de adunare de semnături pentru un referendum. De parcă puterea și-ar fi dorit pretexte pentru a bloca inițiativa Platformei „DA”.

Când nu s-au mai putut opune voinței poporului, vizibilă în sondaje și strivitoare prin masivitatea protestelor, de a-și alege președintele prin vot direct, a apărut ca prin minune decizia Curții Constituționale, care venea, aparent, să satisfacă acest deziderat popular. Acum, regimul respinge listele de semnături adunate de Platforma „DA”, pentru că Plahotniuc nu-și permite să cedeze nicio palmă de teren, nu admite ca măcar una dintre instituțiile statului să accepte o altă agendă decât cea pe care el o dictează. Pentru oligarh controlul absolut este vital. Ar fi de ajuns ca măcar o singură inițiativă a opoziției și a societății civile protestatare să fie adoptată, să modifice agenda publică, pentru ca iluzia omnipotenței sale să se risipească. Chiar se poate spune că Plahotniuc a devenit ostaticul propriei sale obsesii de a avea totul sub comandă, a devenit prizonierul unei strategii radicale ce nu are cum să sfârșească decât printr-un crah monumental. Tocmai pentru că el nu acceptă să împartă cu nimeni puterea.

Refuzul CEC-ului nu revelează numai obsesia patologică a lui Plahotniuc de a controla totul, ci arată și haosul din statisticile și din evidența populației, care au făcut din R. Moldova un teritoriu al fantomelor, al sufletelor moarte. Nu este un secret pentru nimeni că moldovenii nu sunt în stare să se numere, să afle câți au mai rămas. De fiecare dată, la alegeri dar și cu prilejul unei campanii cum e cea prezentă, de colectare a semnăturilor, s-a constatat că numărul oamenilor din orașele și satele noastre este cu mult mai mic decât cel înscris în listele electorale. Sate pustii, în care numeri cu greu 20-30 de oameni, de regulă bătrâni, au liste electorale cu mii de nume. Este clar că actuala guvernare, ca și celelalte formule din care PD-ul a făcut parte, nu a dorit și nu-și propune să facă ordine în acest domeniu, pentru a putea manipula și falsifica alegerile până la rezultatul dorit. Altfel, de ce n-au fost făcute publice rezultatele recensământului din 2014?...

R. Moldova este un stat cu o suprafață mică. O administrație onestă și eficientă ar putea ușor să facă ordine în scripte, să aducă la zi evidența populației pentru a-și elabora politici corecte. Starea demografică ne arată că R. Moldova se depopulează rapid. Avem - o spun și experții europeni - una dintre cele mai aglomerate administrații din Europa, raportată la numărul populației. Dar nu se face nimic pentru a reduce birocrația de stat care devorează banii publici.

Un exemplu izbitor al proastei evidențe a populației, fără legătură cu realitatea, este faptul că s-au construit și renovat școli în sate în care nu mai există copii care să le justifice funcționarea. Vor rămâne ca niște monumente ale ignoranței și nepăsării.

Trăim într-o nebuloasă. Într-un sistem străin de civilizația europeană modernă, convenabil răpitorilor ce pescuiesc în ape tulburi.