Jurnalul zilelor ce trec: Noutăți de sărbători de la „partenerul strategic”

Contre-jour

În acest interval pascal am avut răgazul să urmăresc mai atent și mai pe îndelete unele noutăți – am decupat trei - demne de consemnat din zona „partenerului nostru strategic, Rusia” (apud Vladimir Voronin) și am recitit, ca un act de purificare, excepționala nuvelă a lui Cehov, „Святою ночью ” („În noaptea sfântă”, dar nu știu dacă s-a tradus cu acest titlu în limba română). O lectură pe care o recomand cu plăcere, mai ales că sunt puțini autorii care au scris în mod special despre Noaptea de Înviere fără a da senzația că desfășoară o acțiune de convertire religioasă.

1. Scriitoarea rusă Ludmila Ulițkaia, una dintre cele mai remarcabile voci literare din spațiul european, a fost atacată la Moscova de bandele ortodoxiste și „opricina putinistă”. S-a întâmplat pe 28 aprilie 2016, la intrarea în Casa Cineaștilor unde avea loc ceremonia de premiere a laureaților unui concurs pentru elevii din clasele superioare, intitulat „Omul în istoria Rusiei în secolul XX”. Ludmila Ulițkaia – președinta juriului –, dar și alți colegi ai ei, au fost stropiți în față cu verde de briliant, au fost îmbrânciți și înjurați: „fasciștilor”, „trădătorilor”, „slugile masonilor”, „agenți ai Occidentului” și alte asemenea otrăvuri vocale. Atacatorii, care se revendică din partea unei așa-numite Mișcări de eliberare națională (Национально-освободительноe движение - НОД), erau îmbrăcați în uniforme militare și purtau la piept panglica Sf. Gheorghe, cea care inundă și Chișinăul de „Ziua Victoriei”. În jur de 20 de persoane, cântând la acordeon și întâmpinându-i cu urlete și huiduieli pe cei care intrau în Casa Cineaștilor. Indivizii scriseseră pe niște cartoane că rușii nu au nevoie de istorie „alternativă”, de o istorie scrisă pe granturi din străinătate. Deși era în preajmă, poliția nu a intervenit și nu i-a pus pe fugă pe provocatori, ba dimpotrivă, a rânjit cinic: „Ce vreți, acesta e modul lor de a-și petrece timpul!”.

Totuși, cel care a atacat-o pe Ludmila Ulițkaia, un oarecare Alexandr Proșin, a fost reținut și i s-a întocmit un proces-verbal pentru „huliganism minor”.

Cunoscuta scriitoare nu și-a pierdut cumpătul, ba chiar a constatat temerar: „Aceasta e Rusia în care trăim, trebuie să ne spălăm pe față de mizeriile care se aruncă asupra noastră și să continuăm. Concursul organizat de noi este foarte util pentru Rusia, întrucât stimulează creația unei generații – niște copii cu adevărat minunați - care oferă un viitor acestei țări”. Ulițkaia a mai spus că nu va reclama atacul pentru că îi este foarte clar că acest act de barbarie este inspirat și susținut din umbră de autorități.

Ortodoxiștii agresivi și grupurile de „putlerjugend ”, cum îi numește presa liberală rusă pe tinerii spălați pe creier de propaganda Kremlinului, terorizează lumea intelectuală prooccidentală din Rusia, care își asumă fapte și atitudini anti-Putin. Campionul mondial la șah, Garry Kasparov (unul dintre liderii opoziției), a fost filat și intimidat mult timp, îi erau zădărnicite întâlnirile cu alegătorii, a fost și agresat fizic (la procesul fetelor de la Pussy Riot), i s-a dat în cap cu tabla de șah, ca în cele din urmă să fie nevoit să emigreze pentru că viața îi era în pericol. Boris Nemțov a fost stropit și el cu acid, agresat fizic, amenințat de mai multe ori, și pentru că a refuzat să emigreze („Rusia este patria mea și n-am să fug din cauza abjecțiilor voastre…”) a fost împușcat demonstrativ sub ferestrele lui Putin de la Kremlin.

„Opricina putinistă”, deghizată în patrioți și fanatici pravoslavnici, deși îi numește pe liberali fasciști și trădători, profesează acte de pură extracție fascistă. Dovadă că puterea a ajuns la un asemenea grad de sfidare încât nu se mai teme că va fi incriminată de complicitate sau nepăsare.

Nimănui din angrenajul lui Putin nu-i pasă de reputația Rusiei în lume, atunci când sunt comise atacuri atât de violente și asasine împotriva unor personalități ca Nemțov, Kasparov, Ulițkaia, Kasianov... Pentru că din această reputație n-a mai rămas nimic. Au rămas doar conturile grase ale nomenclaturii loiale Kremlinului, pe care aceasta și le apără cu înverșunare.

***

2. Coșmelia numită partidul comuniștilor din R. Moldova e privită de tot mai multă lume cu o compasiune veselă. Generalul Voronin a și recunoscut că tot ce a mai rămas din fosta ambarcațiune bolșevică e doar „brendul”, adică titulatura de comuniști, care mai are priză la sufletele sovietice moldovenești. Partidul se vinde pe bucăți, individual și colectiv – defectează secretarul general al partidului, fuge securistul-șef, evadează juristul-rudă…, iar bătrânul general, rămas cu covata spartă, spune calm că… partidul se curăță de gunoaie și de trădători și că la viitoarele alegeri va da lupta decisivă. Aici vă rog să vă reamintiți râsul sfielnic al lui Marian Lupu și al lui Dumitru Diacov, liderii PD, care au pescuit rodnic, toamna trecută, în heleșteul bolșevic moldovenesc...

La fel de dramatică e și soarta comuniștilor în Rusia, acolo unde Voronin mai merge din când în când la congrese și plânge solidar la catafalcul fostei Uniuni Sovietice. Primul comunist al Rusiei, Ghennadi Ziuganov, cel care cu ani în urmă îl concura cu șanse mari de câștig pe Boris Elțîn la alegerile prezidențiale, a fost strunit și încolonat în rândurile opoziției butaforice din Rusia. A îmbrățișat retorica naționalistă a Kremlinului, ideea imperialistă a „lumii ruse”, atacă Occidentul și America („care vor să supună Rusia”) și se bucură că nu trebuie să facă opoziție fățișă, adevărată, dictaturii lui Putin. În comparație cu agramatul și vulgarul șef al PCRM, Ziuganov are pretenții de gânditor, e un intelectual închipuit căruia îi place să facă mici teorii pe seama diferitelor evenimente. Anul acesta, de Paști, care a coincis cu fosta sărbătoare 1 Mai a oamenilor muncii, Ghennadi Ziuganov a vorbit despre Iisus Hristos: „Dacă ar fi fost viu, Iisus Hristos ar fi mers în coloana comunistă a manifestanților de la 1 Mai. Pentru că și el a apărat omul simplu, a suferit pentru cei nevoiași și bolnavi, s-a luptat pentru dreptate. Lupta pentru dreptate, să știți, durează de mii de ani”.

Întrebat de ziariști, Ziuganiov a mărturisit că în familia sa, în satul din care provine, sărbătorile au fost marcate tot timpul fără nicio discriminare, atât cele bisericești, cât și cele din calendarul sovietic, și nimeni nu a văzut în asta vreo contradicție. Și tot Ziuganov le-a amintit ziariștilor că vorbește în numele credinței sale, căci tocmai lui îi aparține o declarație și mai șocantă cu referire la Iisus Hristos, și anume că acesta a fost „primul comunist din noua eră”.

Cam așa arată ultimul delir comic al primului comunist în Rusia de azi, o țară în care ideologia imperialistă, fanatismul pravoslavnic și antioccidentalismul de grotă trăiesc într-un concubinaj exploziv.

***

3. Și în acest an baikerii lui Putin, care și-au luat un titlu pompos, „Lupii de noapte”, au făcut o încercare să traverseze granița cu Polonia, ca să ajungă în Germania, la Berlin. Deși mulți membri ai clubului paramilitar susținători ai politicii lui Putin, în frunte cu Alexandr Zaldostanov (zis și „Chirurgul”), au interdicție să intre în Europa din decembrie 2014, fiind incluși în listele persoanelor din Rusia supuse sancțiunilor occidentale, ei au încercat și în acest an să forțeze granița poloneză, sub pretextul că aduc un omagiu soldaților sovietici morți în Europa. Televiziunile lui Putin au prezentat copios evenimentul, demascând „fariseismul occidentalilor, al europenilor care îngrădesc libertatea de circulație și de exprimare”.

Zaldostanov (un tip trecut de 50 de ani, îmbrăcat comic în geacă de piele, cu nituri metalice și franjuri, cu cruce mare la gât) a fost intervievat și în stilul său frust și monosilabic, de ipochimen sumar instruit, a blestemat nesimțirea și sfidarea polonezilor care se opun pioasei lor precesiuni. Ba chiar i-a repezit pe ziariști, când aceștia au încercat să-i vorbească despre alianța lui Stalin cu Hitler - călăii care au sfârtecat Polonia în septembrie 1939. Concluzia televiziunilor pro-Putin este că cei care se opun acestei expediții a memoriei, în care s-au angajat „Lupii de noapte”, nu sunt altceva decât niște fasciști. Sau niște urmași ai fasciștilor.

Această întâmplare aproape ritualică a interzicerii baikerilor ruși, care, vezi Doamne, ar fi dorit să se roage și să plângă la mormintele ostașilor sovietici, se înscrie perfect în politica actuală a lui Putin și a Rusiei, prin care se testează reacția țărilor europene la un demers diversionist. Am citit și diverse comentarii ironice în presa rusă despre această agitație motociclistă. Se întreba cineva: „De ce baikerii țin să meargă numaidecât spre Berlin, dar nu vor să își facă penitența prin Rusia, să meargă pe drumurile noastre accidentate ca după bombardamente și să îi felicite pe veteranii noștri, câți vor mai fi în viață, mai ales că noi trăim într-o atmosferă de înaltă spiritualitate, avem destule morminte sfinte și ne încântă privirea meleagurile noastre bine gospodărite? De ce baikerii țin cu îndărătnicie să meargă pe autostrăzile minunate ale europenilor, într-un mediu degradat moral, plin de emigranți și teroriști?...” Și tot acest om vine cu răspunsul: „Pentru că baikerii sunt niște patrioți de mucava, care vor să bea pe banii statului excelenta bere bavareză și să debiteze în fața camerelor de televiziune despre eroismul buneilor lor. În timp ce buneii lor, învingători în război, trăiesc câinește, în sate uitate, fără gaze și apă curentă în casă, într-o epocă a minciunii și ipocriziei de stat”.