„De ce eu?” sau despre calea dramatică a justiției românești

Contre-jour // „Primul semnal pentru declanșarea unei campanii anticorupție adevărate trebuie să vină din partea clasei politice, dar e nevoie ca și în sistemul justiției să existe oameni integri”

Pe fundalul băltirii din justiția moldoveană, în care suntem sufocați de corupție, dar nu avem niciun mare corupt condamnat, ceea ce se întâmplă în România pare neverosimil. Privim cu invidie și admirație la cruciada declanșată de procurorii DNA împotriva unei clase politice vicioase, dar și împotriva „uscăturilor” din propriul sistem. Sloganul „DNA treceți Prutul!” a devenit foarte popular la numeroasele proteste din acest an. Avem la Chișinău un fost procuror DNA, Mariana Alexandru, sosită pentru a împărtăși din experiența justiției române, și tot în această perioadă se află în Republica Moldova o misiune de evaluare din partea Uniunii Europene, din care face parte și șefa DNA, Laura Codruța Kövesi.

Însă drumul reformelor din justiția română a fost lung și greu. Se vede acest lucru din filmul „De ce eu?”, regizat de Tudor Giurgiu, care este difuzat și la noi în cadrul unui turneu de promovare: Cahul – Chișinău – Bălți. La proiecția din 9 decembrie, sala Cinematografului „Odeon” din capitală a fost arhiplină. La final, publicul a fost invitat la o discuție pe marginea filmului, cu participarea regizorului Tudor Giurgiu și a unor experți din justiție și din societatea civilă din România și R. Moldova.

Filmul, inspirat de fapte reale, relatează destinul unui procuror, Cristian Panduru (interpretat de Emilian Oprea), un temerar strivit de caracatița mafiotă din justiția românească de la începutul anilor 2000. Chemat să ancheteze un caz de corupție a unui procuror de la Oradea, tânărul și ambițiosul Panduru descoperă că este de fapt pus să condamne un om a cărui vină nu poate fi demonstrată cu probe concludente. Înțelege pe parcursul anchetei, sufocat de presiunile superiorilor, că este folosit pentru o răfuială internă între procurori, că a deranjat o conspirație cu implicații politice (ițele urcând până la ministra Justiției și la primul-ministru) și în zona numeroaselor servicii secrete din România acelor vremi.

Când tânărul le pune pe masă șefilor refuzul său de a-l trimite în judecată pe anchetatul coleg de la Oradea, adică nu vrea să fabrice probele cerute de șefii săi, aceștia îi iau cazul, îl trimit în concediu forțat, îl elimină de la universitate, unde preda un curs, și-i intentează un dosar penal în baza unor învinuiri similare celor înaintate magistratului Bogdan Leca de la Oradea: sustragere de înscrisuri și luare de mită. Și pentru o ultimă lovitură, care să-i șubrezească și mai mult echilibrul și starea psihică, șeful direct al lui Panduru îl supune unui șantaj odios, dezvăluind amănunte picante din biografia sa, până la momentul în care n-a mai îndreptățit speranțele puse în el. Panduru a ieșit de sub ascultarea sistemului și în consecință a fost eliminat.

Nerezistând presiunilor, abandonat de colegi, neînțeles de prietena sa și de rudele apropiate, Cristian Panduru se sinucide. Iar cei care au provocat această moarte tragică, adică șefii săi ipocriți, rostesc discursuri elogioase la înmormântarea tânărului procuror și regretă cariera frumoasă pe care și-a ratat-o.

Întrebarea esențială de la dezbaterea de după film a fost: cum s-a fisurat în cele din urmă armătura încrengăturilor criminale din România, în ce condiții campania anticorupție s-a putut declanșa? Răspunsul regizorului Tudor Giurgiu, dar mai ales al experților de la București – Laura Ștefan și Sorin Ioniță - a fost că primul semnal trebuie să vină din partea clasei politice, apoi e nevoie ca și în justiție să existe oameni integri care să nu mai joace după regulile celorlalți. Ion Guzun, colegul lor de la Centrul de Resurse Juridice din Moldova, a lansat îndemnul de a-i susține pe profesioniștii onești din justiția moldoveană, schimbarea se va produce doar când societatea în întregul ei o va cere.

„De ce eu?” - un film care trebuie văzut de cât mai multă lume, de politicieni și de magistrații basarabeni. La proiecția de la Chișinău l-am avut în sală pe fostul procuror Ion Diacov, care a și vorbit despre „specificul” justiției moldovenești. Este un procuror - cel puțin așa este perceput de unii în acest moment - care a refuzat să se supună regulilor sistemului mafiot. Vor mai fi și alții?