Cine se teme de Unire?

Contre-jour

Unirea R. Moldova cu România a devenit pentru unii sperietoare, pentru alții „fata morgana” – uite este, uite nu-i! Sărbătorirea Unirii din acest an, în care se împlinesc pe 27 martie 98 de ani, vine ca de obicei pe un fundal de agitație pro și contra. Adepții Unirii își programează adunări festive, marșuri pe străzile capitalei. Cei mai reprezentativi unioniști participă în talk-show-uri la radio și TV – instituții de presă care manifestă un interes sporit pentru această tematică. Și numărul unioniștilor în R. Moldova a crescut simțitor – o spun sondajele, dar și mitologia unui recensământ încă nepublicat.

Important e că majoritatea unioniștilor sunt tineri, animați de puritatea idealului național. Ei vor să repare o nedreptate, o tragedie pe care au trăit-o buneii și părinții lor.

Însă ceea ce pentru unii, cum spuneam mai devreme, este împlinirea unui vis frumos, alții, destui în Basarabia, văd în Unire o amenințare pentru confortul și pozițiile lor de putere. Unirea le contrazice prejudecățile și fobiile în care au fost crescuți. Dacă îl asculți pe Voronin, fostul președinte comunist, R. Moldova este grav amenințată de unionism. Vă amintiți avertismentul său panicard: „tancurile românești sunt sub Chișinău!”. Dincolo de aspectul ilar al acestui calc din rusă – „sub” în loc de „lângă” sau „în preajma” –, bătrânul comunist spunea un mare adevăr: tancurile românești sunt chiar sub Chișinău, alături de osemintele ostașilor români din cel de-Al Doilea Război Mondial…

O altă știre terifiantă: Traian Băsescu a cerut cetățenia moldovenească pentru că vrea să candideze la președinția R. Moldova, iar Curtea Constituțională și alte instituții publice de la noi, populate de români (de parcă ar fi trebuit să fie populate de tadjici!), îi vor facilita acest lucru.

Dodon, infatigabilul românofob, delirează în continuu pe subiectul României imperialiste. În ultimele zile i-a scris o scrisoare, în numele socialiștilor, președintelui Klaus Iohannis, cerându-i acestuia să oprească Unirea și invadarea R. Moldova de către România. Ce minte zdruncinată trebuie să ai ca să ceri președintelui român să se lase de românism! Sau de o idee care trece dincolo de puterile și vrerea lui Iohannis, dacă ne-am imagina prin absurd că președintele României ar răspunde pozitiv socialistului de la Sadova.

Acești și alți închipuiți apărători ai suveranității moldovenești (Usatîi, Ciubașenco, Țîrdea – ultimul scrie despre Unire ca despre Anschluss) blamează România și nu se sinchisesc de trupele de ocupație ale Rusiei în Transnistria. E o tactică lașă și vicleană, pentru că în toți anii independenței, pericolul pentru moldoveni n-a venit dinspre România, ci dinspre Rusia. Românii ne ajută – biblioteci, burse pentru tineri, autobuze școlare, grădinițe, serviciu medical de urgență, gazoductul, pașapoarte europene, expertiză anticorupție, bani pentru reparația unor clădiri de patrimoniu și de utilitate culturală ș.a.m.d. Iar din Rusia ne-au venit șantaje energetice, embargouri, propagandă antioccidentală, războiul de la Nistru din 1992 și asasinarea moldovenilor pe timp de pace de către „pacificatorii ruși”, regimul inchizitorial în care funcționează școlile românești din stânga Nistrului… Mi se pare o chestiune de memorie și onoare să recunoști aceste contraste.

Cât privește isteria stârnită în jurul cererii lui Băsescu de a obține cetățenia moldovenească, e o alarmă falsă. Un om, un fost șef de stat, se gândește la R. Moldova și își dorește cetățenia acestei țări din care lumea fuge pe capete. Băsescu nu poate candida la președinția R. Moldova, pentru că n-a trăit aici 10 ani, dar propagandiștii proruși se inflamează, caută motive de ceartă și agitație din care, bineînțeles, să-și afle rosturi lucrative.