Cel care sparge oglinda

Contre-jour

Știți povestea: te privești în oglindă, nu-ți place sau chiar te înspăimântă ceea ce vezi, și atunci o spargi, iluzionându-te că astfel alungi înfățișarea hidoasă care ți se arată. Atacul propagandistic rusesc împotriva Ucrainei, în care sunt angajate divizii de mercenari din mass-media scrise și electronice, are o motivație psihanalizabilă. E vorba, așa cum au remarcat mai mulți observatori, de uriașele complexe ale lui Vladimir Putin – principalul comanditar și beneficiar al acestei campanii. Reproșurile pe care rușii și conducătorul lor nu și le fac (și le refulează) – pentru că nu vorbesc despre hoție, corupție, despre o putere politică discreționară, despre dezmățul oligarhilor, care „drenează” banii poporului către conturile lor secrete din Occident, despre încălcarea brutală a drepturilor omului, despre cenzură în mass-media, despre oprimarea minorităților naționale… – le aruncă în direcția Ucrainei. Acuzația principală a Moscovei la adresa Kievului este „fascismul și banderovismul”.

Nimeni, în afara oficialilor ruși, nu a consemnat aceste pericole iminente în Ucraina de azi. În schimb, conform studiilor care atestă simptomele fascismului, ele se regăsesc în Rusia.

Iată un diagnostic al bolii pe care intelectualii critici din Rusia (imediat declarați „trădători naționali”), dar și anumiți analiști din Occident, l-au formulat în legătură cu regimul Putin, care împrumută trăsăturile național-socialismului german din anii ‘30-‘40:

Cultul liderului național – Vladimir Putin a fost declarat „Lider național” și a substituit prin bunul său plac un întreg sistem instituțional de luare a deciziilor;

Partidul-stat – „Rusia Unită” și sateliții săi de mucava care aplaudă și îndeplinesc fără crâcnire programul Liderului;

Militarismul ­­– înarmarea accelerată a Rusiei în mandatele Putin, cultul aberant al războaielor purtate de ruși în istorie;

Influența politică majoră a serviciilor secrete ­– cunoscătorii fenomenului susțin că aproape 80% din persoanele care constituie piramida politico-administrativă a Rusiei provin din serviciile secrete;

Tolerarea și chiar încurajarea de către autorități a xenofobiei și antisemitismului – persecuția persoanelor originare din Caucaz și Asia Mijlocie, „marșurile rusești”, declarațiile și pledoariile făcute de diferite persoane publice (Jirinovski, Dughin, Rogozin ș.a.);

Mass-media controlate de stat, transformate într-o puternică mașină de propagandă – pluralismul a fost excomunicat în Rusia, campania de intoxicare a cetățenilor și de demonizare a Ucrainei a dat roade: majoritatea covârșitoare a rușilor susțin agresiunea lui Putin împotriva țării vecine;

Politică de subminare a suveranității și integrității altor state, sub pretextul apărării „conaționalilor oprimați”, pretenții teritoriale față de vecini – anexarea Crimeii, destabilizarea regiunilor de est aleUcrainei, susținerea și subvenționarea separatismului în Georgia și R. Moldova.

Și ca să revenim la devierile clinice ale celui care sparge oglinda, pentru că nu-i convine imaginea pe care aceasta i-o întoarce, ministrul de Externe rus Lavrov, în cadrul unei conferințe de presă comune cu omologul său din Uganda, a recomandat ambasadorilor străini de la Moscova – „dacă nu vor să greșească împotriva adevărului” – să-și întocmească rapoartele către capitalele lor în baza informațiilor din presa rusă, pentru că altfel riscă să-și inducă în eroare guvernele și cetățenii.

Un caz greu.