Ce facem a doua zi după revoluție?

Contre-jour

Solidaritatea pentru mitingul din 24 aprilie, anunțată de mai mult timp, s-a spart. Elementele slabe din falanga anti-oligarhică, Partidul Socialist al lui Dodon și „Partidul Nostru”, condus de imprevizibilul primar de Bălți, Renato Usatîi, și-au anunțat neparticiparea la protest din diverse motive.

Socialiștii trăiesc un interval creștin-evlavios și nu-și permit să înjure puterea în Duminica Floriilor. Combatanții lui Usatîi sunt indispuși de stilistica „prea cuminte” a protestului, pentru că ei și-ar fi dorit, cum a subliniat-o de mai multe ori haiducul-șef, mai multă dinamită (să nu luăm neapărat textual termenul). Au încercat să-i convingă pe cei de la Platforma „DA”, organizatorii manifestației, să aprobe instrumentarul cu care ei ar fi vrut să protesteze împotriva oligarhului, dar n-au fost acceptați. Așa că Renato Usatîi promite un alt protest, al său, decisiv, cu furci, greble, lopeți și cauciucuri.

Și uite așa a fost compromisă ideea de „națiune civică”, pe care unii comentatori o și vedeau forjată în etern dezbinata societate moldoveană. Dodon a venit în piață doar pentru că voia să sporească haosul și să puncteze electoral, să profite politic de pe urma nemulțumirii populare la adresa regimului. Nu are el probleme cu oligarhii, a dat destule semnale în acest sens. El însuși este un oligarh, care a știut cum se drenează banii publici…

Usatîi s-a alăturat cruciadei anti-oligarhice pentru că era o adunare de populație și el întotdeauna se bagă acolo ca să aducă un spor de gălăgie. În acțiunile sale de destabilizare a R. Moldova, Renato avea mai mult loc pentru improvizație și inițiative scandaloase, burlești, în comparație cu Dodon , aliatul său prorus – mai tern, mai „aparatcik”.

Acum, Usatîi s-a declarat dezamăgit de intensitatea și seriozitatea protestelor, pentru că el nu poate umbla cu jumătăți de măsură, iar „luptele” pe care le dă, cel puțin în declarații, sunt întotdeauna definitive. Amână publicarea documentelor compromițătoare despre cei care au jefuit R. Moldova – o acțiune care chiar ar conta, pentru că prin anumite dovezi și probe concludente poate fi antrenată justiția. Nu, Renato nu face asta, pretinde că dosarul este copleșitor și are nevoie de analiză și sinteză, așa că mai lesne și mai convenabil pentru el este să pună de-o „Zarniță”. Și cu asta să-și susțină numele de revoluționar și de om hotărât.

Tot despre revoluție vorbește și Vladimir Voronin în limba rusă la Strasbourg. Generalul e atât de amărât și descumpănit de situația din țară, încât, cu toată părerea de rău, zice că metodele democratice nu mai funcționează și că (se autocitează): „Eu vorbesc în ultimul timp tot mai des despre revoluție”. Cum va arăta o nouă revoluție la moldoveni, bătrânul comunist nu știe, nu poate să spună, dar va hotărî poporul.

Cel care n-a răspuns pentru crimele din aprilie 2009, pentru că așa a fost puterea pro-democratică din ultimii șapte ani – lașă, complice și ahtiată de averi și privilegii, nu de dreptate – debitează cu dezinvoltură despre revoluție și confruntare în R. Moldova. Sigur că vorbele generalului, ca și cele ale lui Dodon, care trâmbițează și el peste tot despre „apocalipsa basarabeană”, se înscriu în scenariul larg, complex, multidirecționat al Rusiei de subminare a R. Moldova, dar s-ar putea să facă parte și din campania mediatică, de PR, pe care a declanșat-o regimul Plahotniuc pe plan extern, pentru a arăta că în lipsa unei stabilități pe care doar el și „majoritatea absolută” din Parlament o pot asigura, R. Moldova va recădea în brațele Rusiei.

De ce au abandonat protestul Dodon și Usatîi, motivându-și, fiecare în parte, într-un mod ridicol neparticiparea? Nu e aici doar o nepotrivire de caractere și de metodă: e o nepotrivire fundamentală de opțiuni politice și de doctrină. Cred că motivul principal al defectării revoluționarilor de carton, proruși, este diferența esențială de viziune pe care o au ei pentru R. Moldova în raport cu Platforma „DA”. Important este ce facem a doua zi după debarcarea regimului Plahotniuc. Între ceea ce își doresc zecile de mii de protestatari care vor veni duminică în PMAN – de fapt marea majoritate a moldovenilor! – și ceea ce își propun în realitate oamenii cu soldă și cu scenarii scrise la Moscova este o prăpastie imposibil de trecut.

E dovada că nu putem pune între paranteze, fie și conjunctural, „până trecem puntea”, valorile pe care vrem să le edificăm în R. Moldova. Onestitatea mijloacelor contează la fel de mult ca și noblețea scopului.