Un atacant al NAȚIONALEI R. Moldova, impresionat de măreția României. Deși a jucat câțiva ani la Sheriff Tiraspol, Vitalie Damașcan este convins că ROMÂNII de pe ambele maluri ale Prutului trebuie să UNEASCĂ: „Împreună ne-am dezvolta mai repede...”

Atacantul naționalei R. Moldova și a celor de la Sepsi Sfântu Gheorghe, Vitalie Damașcan, a devenit cetățean român cu acte în regulă. După un an petrecut în România fotbalistul de 23 de ani s-a convins că românii de pe ambele maluri ale Prutului trebuie să se unească, iar în acest fel vor deveni mult mai puternici. Într-un interviu pentru Libertatea acesta a vorbit despre cariera sa, România, dar și războiul declanșat de Vladimir Putin în Ucraina.

- Vitalie, ce au în comun românii și moldovenii?

- Multe, foarte multe. Aceeași limbă, cultură, religie, pentru mine a fost foarte ușor, și este în continuare, să trăiesc în România. Pe lângă fotbal, viața e similară ca în țara mea.

– Ce avem diferit?

– Suntem foarte apropiați ca toate, doar limba rusă ne diferențiază, în sensul că la noi se vorbește sau se știe, la voi nu prea sau deloc.

– Ce au românii și nu au moldovenii?

– Românii au mai multe oportunități, nu doar fiindcă populația este mai mare. Mă refer că există o altă deschidere către Europa, către Occident. Sunteți mai înaintați ca noi, este un mare avantaj că sunteți țară din Uniunea Europeană, din păcate, Moldova nu e în UE. Încă.

– Ce au moldovenii și nu au românii?

– Noi? Posibil, să fim mai omenoși, mai simpli. Și în România am găsit foarte mulți oameni buni, în Moldova sunt, totuși, mai simpli.

– Ce-ți place până acum în România?

– Aveam puține tangențe cu românii înainte de a veni aici. Îmi place practic tot, orașul în care trăiesc, Brașov, este fain, în continuă dezvoltare. Și România se înnoiește periodic, mi-a fost simplu să mă adaptez, vorbind bine limba, având și cetățenie.

– Să vorbim de adaptare. Ai trăit în Moldova, apoi în Italia și Olanda. Care a fost impactul cu România?

– Aproape insesizabil. M-a ajutat foarte mult doamna Irina Binder, gazda mea, fiindcă eu locuiesc în apartamentul dânsei, pe care l-am închiriat. Pe lângă faptul că este o autoare de cărți excepțională (n.red a scris cartea „Fluturi”), este și un om deosebit. M-a ajutat foarte mult, mai degrabă o privesc ca pe o soră. Așa s-a nimerit, am fost foarte norocos. Mă ajută cu toate chestiile posibile. În raport cu dânsa, ajutat de dânsa, am o impresie foarte bună despre români. Astfel de detalii contează enorm, atunci când vii în altă țară.

– Cum sunt românii comparativ cu olandezii și cu italienii?

– Mai calzi, mai deschiși, mai simpli. Olandezii erau exagerați de organizați, nu știu cum să explic. Cred că și zâmbeau după program, dacă înțelegi ce zic! Erau prea reci. În Olanda mi-a fost dificil, în Italia a fost OK.

– Te sperie situația din Ucraina?

– Sunt încă destul de îngrijorat. Soroca, orașul meu natal, e la graniță cu Ucraina. Părinții îmi povesteau, terifiați, la începutul conflictului, că se trezeau dimineața de la sunetul rachetelor. Acum, din păcate, ne-am adaptat la circumstanțele astea. Am înțeles că au schimbat zonele de atac, conflictul s-a mutat în altă zonă a Ucrainei, mai departe de Soroca.

– Crezi că ar fi de bun augur ca România să se unească cu R. Moldova?

– Să se ajute reciproc, da. Sincer, pe noi ne-ar ajuta mult. Voi faceți parte din Uniunea Europeană, sunteți la alt nivel. Poate ați prelua de la noi, moldovenii, chestiile mai morale, simplitate și mai sufletiști, împreună ne-am dezvolta mai repede, mai bine. Plus că și noi avem bogății însemnate, naturale, nu doar morale.

- Tu spuneai că ești cetățean român.

– Da, eu sunt cetățean român, mi-am redobândit cetățenia datorită străbunicilor mei.

– Care sunt lucrurile de preț cu care poate impresiona R. Moldova?

– Sunt multe. Uite, de exemplu, cultura vinului, întâlnești vinurile moldovenești peste tot pe mapamond, în orice colț al lumii. Și este un produc de calitate. Eu cred, totuși, că oamenii din Republica Moldova sunt cel mai de calitate „produs” al țării. Și românii pot prinde din calităților moldovenilor, educați, simpli, omenoși.

– E ceva ce nu-ți place în România? Drumurile?

– Serios, comparativ cu Moldova, sunt super. Foarte bune. Nu exista ceva negativ să zic despre România, sunt un om sincer, crede-mă. Aveți lucruri în care excelați, sunt lucruri care nu sunt foarte OK, chiar dacă nu sunteți foarte satisfăcuți de ceea ce se întâmplă în țară, România e o țară care se dezvoltă bine.

– Unde este zona ta preferată din România?

– Brașov și locurile de lângă acest oraș. Sunt multe locuri frumoase, un cadru natural extraordinar.

– Să trecem la muzică! Moldova a trimis reprezentanți de top în România, de la O-Zone și până la Carla”s Dreams, The Motans și Irina Rimes. Poți face o comparație cu muzica românească?

– O-Zone? Prea vechi pentru mine. Pe cei noi îi știu, îmi plac. Ce muzică îmi place în România? (râde) Manele. Nu am o melodie preferată, dar toți ascultă în vestiar, și românii, și străinii. Mai și dansează, au prins ritmul și străinii, sunt haioși.

– Ce stare îți transmite acest stil de muzică?

– Eu ascult de la hip-hop la manele, orice stil de muzică. Totuși, la un chef, manelele „intră” cel mai bine. Nu rezistă nimeni să stea bosumflat, transmite o stare de dans, de veselie, nu stă nimeni trist. De la ciorbe la salarii

– Avem mâncare bună, dar și a voastră este foarte gustoasă. Ce-ți place de la noi?

– Noi avem colțunași cu brânză, sarmalele, pe care le aveți și voi, cea mai bună e zeamă de casă cum o face mama, un pic diferit de ciorbă. Plus borșul roșu. Plus plăcintele, mănânci o tavă! Acestea le-aș recomanda românilor care vizitează țara noastră, când trec Prutul. Din România, îmi plac ciorbele, care diferă mult de ceea ce avem noi. Sunt mult mai diversificate.

– Viața unde este mai ieftină, la Chișinău sau la București?

– La noi, clar. Dar, atenție, este viața mai ieftină, dar și salariile diferă, sunt mult mai mici decât în România. În România, viața e bună, există un oarecare echilibru.