Do Don-duc sau Do Don-dur?

Trustia, elegii politicoase

Ieri am discutat despre dorința lui Dodon de a obține împuterniciri elevate, inviolabile, ca deputații și miniștrii să tremure în fața lui și să-i pupe mâna, jurnaliștii să folosească numai epitete frumoase, pozitive, optimiste la orice mențiune a numelui său, iar poeții să compună balade patriotice, stataliste, despre el. Abia atunci Dodon promite să fie un prezident dur, crâncen, cumplit, inalienabil, să învingă unionismul insidios, furișat de peste Prut, liberalismul decadent, destrăbălat și să taie cu sabia ștefană toate capetele căpcăunului de Plahotniuc, care capete vor fi numărate ulterior. Dacă-l facem „țar moldavski”, el va strânge șurubul statalității și a democrației mioritice așa de tare, încât acestea vor funcționa ca mitraliera Kalașnikov sau mauzoleul lui Lenin! - spuse Colesovnazadov. Mauzoleul se deschide și se închide la timp, e aseptic, formolizat, toată lumea stă la coadă disciplinat, ai auzit ca cineva să încerce să treacă peste rând ca să vadă cadavrul veșnic viu? – se grăbi să explice Colesovnazadov, văzând expresia recalcitrantă a feței mele.

Dodon nu are nici nume, nici fizionomie adecvată pentru o republică prezidențială, am replicat eu. Numele contează. Stalin, de exemplu, sau Hitler, se impun fără comentarii. Sau Mao, sau Kim Ir-sen, sau Ceaușescu, sau Kim Jong-un, sau Putin, la urma urmei, din cei actuali. Iar numele Dodon provoacă imediat zâmbete ironice, chicoteli, aluzii folclorice, rime indecente, declinări nerecomandate copiilor fără acordul părinților. Trebuie să renunțe la acest nume și să-și ia altul, cum a făcut Stalin. Ca să nu mai zic de fața lui Dodon, neunivocă, cu reflecții rozalii, cu straturi groase, dense de constructor de cărămizi, față care așijderea nu inspiră evlavie, pietate, ci le trezește cetățenilor instincte agresive, violente.

Acum stau și mă gândesc că lui Dodon i s-ar potrivi modelul coreean, kimirsenic, de scriere a numelor: Do Don-duc sau Do Don-dur. Problema e care model de republică prezidențială să adoptăm sub Do Don-duc cel dur, ca lumea să nu râdă în hohote de noi, ci să ne compătimească…

Al vostru berdângurbangalâm, hunvăibin, Ion Buraga