Poate remake-ul Zelda să redea magia jocului original?

The Legend of Zelda: Ocarina of Time a fost lansat joi, după ani de zvonuri potrivit cărora Nintendo urma să refacă jocul considerat unul dintre cele mai bune din toate timpurile.

La apariția sa, în 1998, pe N64, o recenzie l-a numit „cel mai mare joc al deceniului”. Ocarina of Time a stabilit un nou standard pentru jocurile 3D.

Multe dintre lucrurile pe care le considerăm firești în jocurile moderne — precum călăritul, lupta cu sabia și scutul sau fixarea țintei asupra unui inamic prin apăsarea unui buton — au fost introduse ori perfecționate în Ocarina of Time.

Jocul a primit din partea criticilor scoruri aproape perfecte și, la decenii de la lansare, rămâne cel mai bine cotat joc din istorie pe Metacritic, platforma care adună recenzii.

Așadar, cum refaci o capodoperă, așa cum o consideră mulți?

Cei care, ca mine, au crescut jucând versiunea originală se vor simți aici ca acasă.

Nintendo a ales să nu reinventeze formula. În schimb, a creat un joc care se joacă foarte asemănător cu clasicul de pe N64.

Așa cum am mai spus, remake-urile de jocuri video sunt puțin diferite de cele de film sau televiziune. Fanii jocurilor cer adesea o nouă interpretare a titlurilor preferate și speră ca dezvoltatorii să folosească progresele tehnologice pentru a le da un aer proaspăt.

Iar jocurile au evoluat mult în aproape 30 de ani de la apariția primului Ocarina of Time.

„Când comparăm jocurile din trecut cu cele din prezent, ca să spunem așa, normele privind așteptările oamenilor de la un joc au evoluat firesc”, mi-a spus Hidemaro Fujibayashi, producător la Nintendo.

„În trecut, unele jocuri îi puteau determina pe utilizatori să-și folosească mai mult imaginația pentru a completa golurile sau lucrurile nespuse. Acum, acestea sunt exprimate clar prin grafica pe care o văd pe ecran.”

Dar grafica sofisticată a venit cu un preț: o îndepărtare de realism în favoarea unui stil ceva mai caricatural. Unii ar putea fi dezamăgiți de această alegere, mai ales că jocul de pe N64 avea pe alocuri elemente destul de înspăimântătoare.

Un exemplu era Casa Skulltula, o încăpere în care oamenii fuseseră transformați în creaturi hibride, jumătate om, jumătate păianjen.

„Când am creat versiunea originală Ocarina of Time, mijloacele de a transmite sau exprima idei erau limitate în comparație cu cele de astăzi”, a spus Eiji Aonuma, producătorul seriei, care a lucrat și la jocul original.

„Chiar și în cazul elementelor așa-zis înfricoșătoare, am încercat să adăugăm o notă comică.”

Aonuma a spus că grafica îmbunătățită și noile posibilități de iluminare au accentuat, fără intenție, atmosfera deja sinistră a Casei Skulltula și capacitatea acesteia de a-i speria pe jucători.

„Când am făcut testele de joc, testerii ne spuneau: «E prea înfricoșător». Așa că, desigur, în versiunea finală am făcut ajustările necesare pentru a păstra același echilibru pe care îl obținuserăm în jocul original”, a spus el.

Am discutat cu câțiva creatori de conținut de pe YouTube despre joc, iar reacțiile au fost covârșitor de pozitive.

Mike Channell, coeditor al canalului YouTube Outside Xbox, a spus că remake-ul a fost realizat „cu foarte multă grijă”, pentru a se ridica la înălțimea așteptărilor fanilor.

„După ce am jucat, e clar că fiecare decizie a fost analizată cu seriozitate. Într-atât, încât nu sunt convins că acest remake a necesitat mai puțin timp și efort decât un joc Zelda complet nou”, a spus el.

„Ocarina of Time este, fără îndoială, una dintre marile experiențe din istoria jocurilor video, dar nu am nicio îndoială că această versiune nouă va fi cel mai bun mod de a descoperi povestea.

„Lumea jocului este mai bogată și plină de detalii, iar comenzile corespund așteptărilor secolului XXI.”

Ed King, cunoscut pe YouTube drept Zeltik și urmărit de 893.000 de persoane, a spus că „nivelul de detaliu și farmecul” remake-ului Ocarina of Time ies în evidență.

„Templul Pădurii a fost mereu temnița mea preferată din Zelda: un conac misterios, bântuit, ascuns în pădurea adâncă, o creație a omului pe care natura o revendică încet”, a spus el. „Remake-ul pune cu adevărat în valoare latura suprarealistă și stranie a temniței originale.”

Un alt creator de conținut de pe YouTube, StrawHatMidas, a numit jocul modul „perfect” de a „readuce la viață acest clasic”.

„Jocul nu doar că aduce un omagiu versiunii originale pentru Nintendo 64, ci dezvoltă și lucrurile care au făcut-o atât de memorabilă. Totul — de la lume și atmosferă până la comenzi și coloană sonoră — pare o scrisoare de dragoste adresată formulei clasice Zelda”, a spus el.

Nintendo a făcut și câteva schimbări importante, mai ales la Templul Apei, o temniță aflată cam la două treimi din joc.

Aonuma a spus că, fiindcă a lucrat la versiunea originală, aceasta era schimbarea pe care și-o dorea cel mai mult, din cauza reputației temniței de a fi „foarte, foarte dificilă”.

Acum, a spus el, este „mai ușor să te descurci” în temniță: jucătorii pot schimba fără dificultate un obiect esențial, cizmele grele, și pot „folosi orientarea camerei”.

Am crescut jucând Zelda pe N64, unde a fost introdus joystick-ul. Dar, in jocurile moderne, două stick-uri sunt standard: unul pentru deplasare, celălalt pentru controlul camerei.

Din punctul meu de vedere, posibilitatea de a mișca liber camera este o îmbunătățire importantă.

Uneori, călătoria în trecut a fost captivantă. Știam unde să merg și ce să fac, datorită unui fel de memorie musculară. Totuși, pe alocuri, asta a diminuat experiența: am rezolvat prea ușor unele sarcini și prea repede anumite puzzle-uri, fiindcă îmi aminteam soluțiile.

Unii vor aprecia cât de asemănător este remake-ul cu originalul, dar mă întreb dacă Nintendo nu a ales o abordare prea prudentă.

Nu cred că dezvoltatorii văd lucrurile în acest fel.

„Chiar dacă jocul poate arăta diferit, am păstrat esența pe care creatorii originali au vrut să o transmită prin Ocarina of Time”, a spus Fujibayashi.

Să nu mă înțelegeți greșit: jocul are multe schimbări și surprize, pe care nu le voi dezvălui, dar mi-aș fi dorit să fie mai multe.

Pe de altă parte, poate că cele mai bune jocuri sunt cele care te lasă să-ți dorești mai mult.

Sau, cum a spus Mike: „Mi-a plăcut originalul la fel de mult ca oricui, dar nu cred că mă voi întoarce la el.”

Fanii se vor întreba, fără îndoială, dacă acesta este singurul proiect sau dacă urmează și alte jocuri Zelda. Primul film al francizei va apărea anul viitor, așa că, pe termen scurt, vor exista cu siguranță noutăți.

Pe termen lung, m-am întrebat dacă, după încă 30 de ani de progrese tehnologice, Nintendo ar putea lua în calcul să refacă jocul din nou.

„Voi fi de mult pensionat”, a spus Aonuma, râzând.