TRICOLORUL peste Basarabia, de 30 de ani. Deputat din primul PARLAMENT: „Cel mai sacru și plin de emoții vot, o încununare a unor îndelungate lupte”

Acum 30 de ani, pe 27 aprilie 1990, primul Parlament al R. Moldova proclama, prin lege constituțională, tricolorul ca drapel de stat.

Votul pentru tricolor a fost dat la zece zile după ce proaspeții deputați ai statului, care se voia independent de imperiul sovietic, s-au convocat în prima ședință.

Pintilie Pîrvan, unul dintre deputații din primul Parlament, își amintește că prima ședință a fost convocată pe 17 aprilie și, după ce au fost recunoscute împuternicirile deputaților pe 23 aprilie, peste câteva zile a și fost proclamat drapelul de stat.

„Pentru noi a fost unul dintre primele, cel mai sacru și plin de emoții vot. Aș spune chiar mai mult - o încununare a unor îndelungate lupte: pentru limbă și alfabet, contra unui aparat sovietic de partid ce ne adormise conștiința națională, contra tancurilor și blindatelor din 7 noiembrie 1989, lupta pentru renașterea ființei noastre naționale și, nu în ultimă instanță, pentru foarte mulți din generația noastră, o luptă cu propria conștiință, cu o mentalitate inoculată de un crunt sistem de manipulare și spălare a creierului uman”, susține Pintilie Pîrvan, care își felicită colegii cu cea de-a 30-a aniversare de la acest „mare eveniment istoric”.

Mesajul Asociației Parlamentul Independenței, de primă legislatură, despre „ce a însemnat, înseamnă și astăzi pentru noi Ziua Drapelului de Stat, Ziua Tricolorului, și ce ar fi să însemne Tricolorul pentru generațiile care vin”:

Pe 27 aprilie 1990, Parlamentul legiferează, prin lege constituţională, Tricolorul în calitate de Drapel de Stat.

În acest context:

Sovietul Suprem al Republicii sovietice Socialiste Moldoveneşti hotărăşte:

A modifica art.168 din Constituţia (Legea fundamentală) a R.S.S. Molodoveneşti şi a-l expune în următoarea redacţie: „Articolul 168. Drapelul de stat al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti – Tricolorul – reprezintă o pânză dreptunghiulară, formată din trei fâşii de dimensiuni egale, dispuse vertical în următoarea succesiune a culorilor de la hampă: albastrul (azuriu), galben, roşu. În centrul pe fâşia de culoare galbenă este imprimată Stema de Stat a R.S.S.Moldovenşti. Proporţia dintre lăţimea stemei şi lungimea drapelului este de 1:5, proporţia dintre lungimea şi lăţimea drapelului – de 1:2”.

1.Drapelul de stat

În conformitate cu art.12 alin.(2) din Constituţie Drapelul de Stata a Republicii Moldova este tricolor.

Culorile sunt dispuse vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roşu. În centru pe fâşia de culoare galbenă este imprimată Stema de Stat a Republicii Moldova.

Este adevărat că din punct de vedere cronologic, tricolorul a devenit Drapelul de Stat prin Legea constituţională, adoptată de către Parlament la 27 aprilie 1990. Între timp, la 12 mai 1990 Parlamentul adoptă Regulamentul cu privire la Drapelul de Stat.

În istoria fiecărei naţiuni s-au evidenţiat şi cristalizat anumite culori dominante în arta populară, cultura precum şi a stindardelor militare şi oficiale. Unul şi acelaşi ansamblu de culori poate fi propriu mai multor naţiuni. Aşa, spre exemplu culorile: alb, albastru şi roşu sunt proprii francezilor, englezilor, ruşilor. Culorile roşu, galben şi albastru sunt culorile naţionale ale românilor.

Drapelul naţional de stat deja prezintă o pânză dreptunghiulară în care aceste trei culori sunt expuse într-o ordine determinantă.

Pentru prima dată, tricolorul românesc a fost înfăţişat public ca simbol vexilologic naţional în contextul anului revoluţionar 1848 în cadrul celei de-a doua adunări naţionale de la Blaj (Transilvania).

Primul decret al Guvernului provizoriu din 14/26 iunie întăreşte că „Steagul naţional va avea trei culori: albastru, galben, roşu”, deviza pe el fiind „Dreptate, frăţie”.

Păstrând originalitatea descrierii la moment dispunerea culorilor fiind „Lângă lemn vine albastru, apoi galben, şi apoi roşu fâlfâind”.

Primul drapel naţional, tricolorul, a fost oficializat în 1859 ca rezultat al Unirii principatelor. Culorile erau expuse orizontal, iniţial culoarea albastră plasată sus, iar din 1862 ce-a roşie a fost plasată sus. Considerăm oportun a reda discursul domnitorului Al.I. Cuza asupra semnificaţiei tricolorului:

„Drapelul este România, acest pământ binecuvântat al patriei, udat cu sângele străbunilor noştri şi îmbogăţit cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copii noştri. Steagul este încă simbolul devotamentului, credinţei şi al disciplinei ce reprezintă oastea. Steagul este totodată trecutul, prezentul şi viitorul Ţării, întreaga istorie a României!”.

(Al.I.Cuza, 1/13 septembrie 1863)

Odată cu venirea domnitorului Carol I, din 1867, atât steagul ţării cât şi drapelul şi stindardele unităţilor militare vor avea benzile dispuse pe verticală, cu albastrul lângă rampă. România se alinia astfel regulilor vexilologice europene pentru steaguri tricolore care au, toate, banda de culoare cea mai închisă, culoarea „rece”, lângă rampă.

Culorile naţionale roşu, galben şi albastru au triumfat în Basarabia anexată de Rusia. Acest sentiment organic de legătură de neam a triumfat cu adoptarea de către Sfatul ţării în 1917 a tricolorului în calitate de Drapel, culorile fiind plasate orizontal cu capul de bour cu o stea între coarne şi flancat de o roză şi semilună, blazau plasat pe fâşia de culoare galbenă. Sub acest Drapel la 27 martie 1918 Sfatul ţării a votat Unirea Basarabiei cu patria-mamă România.

Acelaşi sentiment naţional a triumfat în masă în Republica Moldova începând cu anul 1985 în vâltoarea evenimentelor de renaştere naţională a românilor basarabeni. Participanţii la toate manifestaţiile cu tricolorul fâlfâind au pus până la urmă, temelia ca Parlamentul să legifereze această chemare, anume – Tricolorul Drapel de stat, sub flamura căruia s-a declarat şi independenţa statală.

Drapelul, aşadar, este cel mai statornic simbol al unei naţiuni, care alături cu stema şi imnul reprezintă individualitatea şi suveranitatea unei naţiuni. Fiind „icoana patriei” şi „o relicvă înălţătoare credinţei patriotice”, în toate timpurile şi la toate popoarele, drapelul s-a bucurat şi se bucură de o deosebită veneraţi.

Culorile naţionale, expuse în Drapelul de Stat au şi o semnificaţie ce caracterizează cultura şi sufletul „naţiunii române”.

Albastru (sau Azur) reprezintă aerul, cel mai nobil element după foc, şi simbolizează blândeţea, frumuseţea, nobleţea şi buna-credinţă. El aminteşte şi de legea noastră creştinească.

Galben (sau Aur) este simbolul măririi, al forţei şi purităţii. Dar el reprezintă şi holdele de grâu din timpul verii.

Roşu este simbolul măririi, al bravurii, îndrăznelii şi generozităţii. Este o dovadă de mare distincţie. Simbolizează, de asemenea, sângele vărsat în lupte, putere de viaţă şi energia strămoşească.

În conformitate cu art.12 alin.(3) din Constituţie Stema de Stat a Republicii Moldova reprezintă un scut tăiat pe orizontală având în partea superioară cromatică roşie, în cea inferioară – albastră, încărcat cu capul de bour având între coarne o stea cu opt raze. Capul de bour este flancat în dreapta de o roză cu cinci petale, iar în stânga de o semilună conturnată. Toate elementele reprezentate în scut sunt de aur (galbene). Scutul este plasat pe pieptul unei acvile naturale purtând în cioc o cruce de aur (acvila cruciată) şi ţinând în gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în cea stângă un sceptru de aur.

Iniţial Stema de Stat în descrierea prezentată a fost adoptată de către Parlament prin legea constituţională la 3 noiembrie 1990.

La toate popoarele, stema ţării, supremul blazon al naţiunii, prezintă o importanţă aparte. Stema evocă istoria, simbolurile ilustrează tradiţia şi menţin treaz sentimentul naţional. Însemnele celor mai multe state conţin simboluri consacrate de trecutul naţional specific şi bine cunoscute cetăţenilor. Aceste simboluri nu sunt stabilite numai de legi şi decrete, fiind, în acelaşi timp, locul unde se întâlnesc ideile şi aspiraţiile cetăţenilor, gândurile lor comune.

Stema Moldovei va avea un element reprezentativ, un element prezent în stema indiferent de perioada istorică. Acest element va fi capul de bour cu o stea în coarne şi însoţit la dreapta şi la stânga de un soare, respectiv o lună. Între coarnele bourului se află o rozetă cu şase petale în jurul unei globule centrale. În majoritatea stemelor capul de bour va fi încadrat într-un scut. Prima stemă a Moldovei, găsită în sigiliile domneşti datează din a doua jumătate a sec. XIV.

Pentru a înţelege mesajul compoziţiei, este necesar să descifrăm semnificaţia fiecărui element.

– Capul de bour este, după cum e clar din rândurile de mai sus, vechiul semn al Moldovei, care exprimă o „întâlnire de bour», adică bogăţiile acestor locuri şi fertilitatea pământului străbun, evocă forţa şi măreţia, face aluzie la demnitate. Ilustrând în limbajul specific ştiinţei heraldice un anume ritual de vânătoare ce se pierde în negura veacurilor, capul de bour este pus în relaţie cu societatea românească dinaintea întemeierii statului feudal independent Moldova, eveniment ce a avut loc în 1359. Aştrii prezenţi în stemă steaua şi semiluna, străvechi însemne dacice, amintesc durata în timp, veşnicia si fertilitatea.

– Steaua dintre coarnele bourului, o aluzie la divinitate, adică la ceea ce este sfânt şi măreţ totodată şi un vechi simbol dacic.

– Floarea, Roza, însemn heraldic care face aluzie la o veche tradiţie statală a românilor moldoveni, adică la faptul că statul nostru îşi are obârşia într-un trecut foarte îndepărtat, de până la 1359, când existau state mici. Roza un însemn al statului mic, adică al unui început de stat, probabil derivă de la familia nobiliară care avea o puternică autoritate politică în ţară respectivă.

– Semiluna, o aluzie la o perioadă foarte îndepărtată a istoriei, la veşnicie, la stabilitatea şi existenţa îndelungată a poporului român;

– Cromatica câmpului de pe scut, reconstituind, în combinaţie cu cea a capului de bour şi a sceptrului, tricolorul naţional. Aluzia la drapel are o semnificaţie dublă, simbolizând lupta pentru împlinirea idealurilor neamului şi relevând introducerea noilor culori, drept cel mai înalt simbol, menit să individualizeze suveranitatea Moldovei.

– Acvila cruciată, deşi este un element secundar în compunerea blazonului oficial, întrucât ea constituie doar suportul scutului, are un rol deosebit, care semnifică originea latină a poporului român. Îngemănând spiritualitatea dacică (se ştie faptul că o astfel de pasăre era considerată drept zeu al cerului, creatorul cosmosului şi al lunii) şi cea romană, această figură heraldică ilustrează înglobarea istoriei româneşti în marile arii de civilizaţie universală. Recunoscută în special ca cel mai de preţ simbol al legiunilor romane venite în Dacia, acvila care poartă crucea a devenit însemnul distinctiv al tuturor urmaşilor daco-romanilor, fapt ce reiese din denumirea care i s-a atribuit în plan mondial (acvila valahică). Crucea ce i s-a plasat în cioc aminteşte prin limbaj heraldic faptul că românii s-au încreştinat încă din epoci timpurii, deosebindu-se de popoarele vecine care s-au creştinat în jurul primului mileniu printr-un act de autoritate centrală. Această figură heraldică evidenţiază totodată valorile morale promovate odinioară de biserica ortodoxă, când a avut un important rol în susţinerea luptei pentru emancipare, apărarea limbii şi a tradiţiilor, ca şi astăzi, când poporul român păşeşte pe calea adevărului.

Menţionam faptul ca pasărea reprezentată în stema Republicii Moldova nu are nimic comun cu simbolurile Austro-Ungariei, Imperiului ţarist sau ale Germaniei, într-adevăr, mai multe popoare au inclus în blazoanele lor o astfel de figură heraldică şi au făcut-o pentru a sublinia, pe de o parte, descendenţa din romani, iar pe de alta – pentru a releva calităţile deosebite ale unui popor sau altul (această pasăre este simbolul zborului spre înălţimi, al curajului şi demnităţii).

Acvila preluată de heraldica românească se deosebeşte de cele ale altor popoare prin faptul că aceasta este singura care se individualizează prin crucea pe care o poartă în cioc.

– Ramura verde de măslin vorbeşte în stemă despre vocaţia de pace a neamului românesc, constituie o aluzie la relaţiile de colaborare şi prietenie pe care românii de dincoace de Prut doresc să le promoveze pe pământul moştenit de la străbuni. Sugerând sentimentul de respect reciproc, ramura de măslin face totodată aluzie la veşnica regenerare a naturii şi societăţii, transpune codificat noile prefaceri, având la bază respectarea drepturilor omului în condiţiile statului de drept.

– Sceptrul de aur, simbol al suveranităţii, este cunoscut ca atare din cele mai vechi timpuri (de la grecii antici). Sceptrul reprezintă şi autoritatea voievodală.

– Sculul tradiţional pentru Moldova, simbolizează năzuinţele paşnice ale ţării, spiritul de apărare a valorilor şi realizărilor seculare.