Țeapă copiilor rezidenți din Țarigrad

foto: ccfmoldova.org

Incompetență: Autoritățile publice locale din Drochia nu și-au onorat promisiunile față de copiii rezidenți din școala auxiliară-internat din Țarigrad

În urma lichidării școlii auxiliare-internat din Țarigrad, raionul Drochia, familiile celor 53 de elevi urmau să primească un ajutor financiar din partea statului, care are menirea de a crea condiţii de trai şi îngrijire a copiilor în propria familie. Însă, din motive misterioase, majoritatea familiilor s-au ales cu câte un sac de haine rămase în depozitul instituției.

Un ajutor unic copiilor din internat

Școala auxiliară-internat din Țarigrad a fost inclusă în planul-cadru de transformare a sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului. Astfel, pe 7 octombrie 2013, Consiliul raional (CR) Drochia a emis decizia de lichidare a instituției. Această decizie a fost precedată de un an de muncă a organizației CCF Moldova împreună cu autoritățile locale în scopul identificării formei optime de protecţie pentru cei 53 de copii rezidenți.

„Am lucrat împreună cu Direcția asistență socială și protecția familiei (DASPF) din or. Drochia, unde am evaluat fiecare elev din această instituție. După care am elaborat un plan de intervenție și sprijin financiar unic pentru fiecare copil, ca să ajutăm părinții acestora să-și pregătească casa pentru odraslele lor. Unele familii aveau nevoie de mobilier pentru copii sau rechizite școlare, îmbrăcăminte. Erau care nu aveau casă, care nu aveau lumină electrică sau care aveau nevoie de reparație. Banii pentru acest ajutor trebuiau să fie luați din bugetul școlii”, a explicat Ala Nosatâi, manager de proiect la CCF Moldova.

Au fost procurate doar cinci case

Potrivit Regulamentului privind redirecţionarea resurselor financiare în cadrul reformării instituţiilor rezidenţiale, s-a reuşit aplicarea principiului „banii urmează copilul”. Consiliul raional Drochia a redirecționat suma de 340 800 de lei în bugetul DASPF în vederea acordării sprijinului financiar familiilor copiilor. Însă, din acești bani au fost procurate doar cinci case.

„După ce am evoluat situația fiecărui copil, s-a depistat că părinții a cinci copii nu aveau casă. Împreună cu asistenții sociali din raion am găsit aceste locuințe. În total, pentru case s-au cheltuit în jur de 140 000 de lei”, a declarat șeful DASPF Drochia, Tudor Golban.

Mama Veronicăi, Lidia, regretă enorm faptul că copila ei s-a aflat până în clasa a IV-a departe de ea. Lipsa unui acoperiș deasupra capului a făcut-o să ia o astfel de decizie. „Nu aveam un loc de trai stabil și am fost nevoită să-mi dau copilul la internat. Regret foarte mult ceea ce am făcut. Am observat că fetița se simte foarte bine acasă și chiar e vizibilă transformarea ei. Cât era la orfelinat, Veronica parcă era blocată, dar acum se simte diferența. Fata credea că nu o iubesc. Copiii au nevoie de familie. Datorită faptului că mi s-a cumpărat casă în Fântânița, pot să locuiesc împreună cu fetița mea”, spune mama Veronicăi.

„Mare ajutor, un sac de terfe”

Restul familiilor care aveau alte necesități: reparație, frigider, mobilier pentru copii, capră, rechizite școlare etc. nu au avut prea mult noroc. Mama Eleonorei, Aurelia, din Hăsnășenii Mari, se descurcă numai cu pensia fetiței, care este unica sursă stabilă de venit a familiei. „Noi muncim doar vara, când sunt lucrările agricole. Din pensia fetei plătim lumina și telefonul. Vrem și noi să o îmbrăcăm mai frumos, că e în clasa a IX-a, dar de unde să luăm bani? Săptămâna trecută ne-a chemat la raion și ne-a dat un sac de terfe. Doamne ferește, toate hainele erau de mărimi mari. Eleonora s-a ales doar cu o pereche de cizme și un maiou. Mare ajutor”, spune Aurelia, mama fetei.

Nici în familiile celor câțiva copii din Țarigrad lucrurile nu arată altfel. Asistenta socială, Tatiana Văzdăuțean, spune că unei familii îi era preconizată instalarea curentului electric, conform planului de intervenție. „Familia Irinei locuiește într-o margine de sat și din această cauză nu au lumină electrică. Era vorba să li se dea de la raion un ajutor de 15 000 de lei, dar ei au primit doar 3 000 de lei. Cu acești bani, din păcate, nu instalezi lumina. Mai este o altă familie care avea nevoie de reparație capitală, dar până la urmă au făcut cu puterile proprii”, zice Văzdăuțean.

200 000 de lei „au ars”

Tudor Golban nu a putut explica unde sunt restul banilor – 200 000 de lei. „Erau prevăzuți bani pentru fiecare copil, în funcție de necesitatea fiecăruia. Din lipse de surse financiare, nu ne-am onorat obligațiile pentru toți copiii. Probabil, banii au fost redirecționați în altă parte. Pentru ceilalți copii am făcut câte un colet. Pachetul conține îmbrăcăminte și încălțăminte rămase în depozitul școlii. Valoarea ajutorului umanitar am estimat-o la 200 000 de lei. Deja jumătate din colete au fost distribuite”, specifică Golban.

Președintele CCF Moldova, Liliana Rotaru, crede că banii care erau preconizați pentru necesitățile copiilor au fost cheltuiți pe indemnizațiile angajaților. „Este de apreciat faptul că s-a reușit mobilizarea unei sume din bugetul școlii, însă, din cauza tărăgănării închiderii școlii, cealaltă jumătate de sumă „a ars”. Autoritățile publice locale trebuiau să închidă instituția vara și să economisească bani, dar așa multă lume a primit bani degeaba”, conchide Rotaru.

Cheltuieli nejustificate

Și Irina Vița, șefa Direcţiei finanţe a CR Drochia, a confirmat faptul că doar 140 000 de lei au fost întrebuințate. „Din cele 340 000 de lei au fost folosite pentru procurarea caselor doar 140 000 de lei. Restul banilor sunt în bugetul Consiliului. Dacă școala ar fi fost închisă vara, și nu toamna, atunci ne-ar fi rămas o grămadă de bani. Copiii au plecat acasă la 1 iunie 2013, iar noi am plătit salarii până în iarnă. Numai 400 000 de lei am achitat indemnizații. Asta e o sumă foarte mare și nejustificată”, opinează Vița.

Copiii care au învățat la școala auxiliară-internat din Țarigrad sunt bucuroși că instituția s-a închis, iar coșmarul prin care au trecut a dispărut odată cu revenirea lor acasă. „Acolo, colegii mă băteau cu pumnii în cap, iar acasă nu mă lovește nimeni. Când mă suna mama, o rugam să mă ia înapoi”, spune Eleonora. Fetița urma să primească rechizite școlare și îmbrăcăminte, însă cum ajutorul social promis a dispărut, copila se duce la școală în haine ponosite. „Mă duc îmbrăcată cu ce am. Îmi place la școală”, zice Eleonora.