SUA încep să-și trimită înapoi diplomații în Orientul Mijlociu pe fondul tensiunilor și sancțiunilor dure împotriva Iranului

Statele Unite se pregătesc să readucă diplomaţii evacuaţi din mai multe ţări din Orientul Mijlociu în timpul conflictului cu Iranul, marcând începutul unei faze de normalizare treptată a prezenţei lor diplomatice în regiune.

Un document intern al Departamentului de Stat al SUA indică faptul că instituţia se pregăteşte să repună în funcţiune ambasadele din Orientul Mijlociu, de unde diplomaţii au fost retraşi înainte şi în timpul războiului cu Iranul. Revenirea ofiţerilor din Serviciul Extern şi reducerea măsurilor de urgenţă la misiunile americane din regiune ar putea începe chiar din această săptămână, potrivit relatărilor bazate pe acest document.

Informaţiile nu au fost încă verificate independent, iar Departamentul de Stat al SUA nu a putut fi contactat pentru comentarii în afara programului normal de lucru, ceea ce lasă unele detalii neconfirmate oficial.

Printre ambasadele care urmează să îşi mărească nivelul de personal se numără cele din Israel, Liban, Arabia Saudită, Qatar, Iordania, Oman, Irak şi Kuweit. Aceste misiuni, afectate de tensiunile şi riscurile de securitate din ultimele luni, vor trece la o structură de personal adaptată noilor evaluări de risc.

Într-o declaraţie citată, Departamentul de Stat a subliniat că „revizuieşte continuu postura de securitate la misiunile noastre diplomatice din întreaga lume”.

„Pe baza celei mai recente evaluări a noastre, ne ajustăm structura personalului în anumite posturi din Orientul Mijlociu pentru a ne asigura că putem continua să promovăm obiectivele de politică externă ale SUA, protejând în acelaşi timp siguranţa şi securitatea personalului nostru”, a mai precizat instituţia, subliniind echilibrul dintre angajamentul diplomatic şi protecţia angajaţilor.

Conform documentului intern, primii diplomaţi care se vor întoarce vor fi repartizaţi la Ambasada SUA din Liban, însă nivelul personalului de acolo va rămâne sub plafonul maxim. Ulterior, se prevede revenirea completă a personalului la ambasadele SUA din Israel, Iordania şi Oman, pe măsură ce condiţiile de securitate vor permite acest lucru.

Misiunile din Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Qatar şi Liban vor funcţiona iniţial cu aproximativ 85% din personal, în timp ce ambasadele din Irak, Kuweit şi Bahrain vor fi limitate la 75%. Această etapizare arată o prudenţă continuă, chiar dacă nivelul de alertă este redus comparativ cu perioada de vârf a conflictului.

Reducerile de personal au început în februarie, când Washingtonul a autorizat plecările voluntare ale personalului non-urgent şi ale membrilor familiilor acestora din Israel, pe fondul escaladării tensiunilor cu Iranul şi al riscului de extindere a confruntării în întreaga regiune.

Pe acest fundal, preşedintele Iranului, Masoud Pezeshkian, a declarat vineri, 21 august, că a sosit momentul ca războiul dintre Iran şi SUA să se încheie.

„Este mai bine să punem acum capăt războiului, deoarece ne aflăm într-o poziție de forță și demnitate”, a afirmat Pezeshkian, potrivit presei internaționale, insistând că Teheranul nu vrea prelungirea confruntării.

El a susţinut că „întreaga lume recunoaște victoria Iranului” şi a acuzat Statele Unite că au atacat şcoli, spitale şi infrastructura iraniană. Aceste declaraţii vin după ce Teheranul l-a acuzat pe preşedintele american Donald Trump că recurge la „terorism economic”, în contextul noilor sancţiuni anunţate. SUA au anunțat că pregătesc ceea ce au numit „cele mai dure sancțiuni din istorie” împotriva Iranului.

Trump a promis o „izolare și un război economic fără precedent” împotriva Iranului şi a sugerat că măsurile punitive ar putea viza inclusiv statele care au contribuit la negocierile de pace, crescând riscul unor tensiuni diplomatice largi.

Ca efect direct al crizei, traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz a scăzut drastic. Datele de monitorizare arată că doar şapte nave comerciale au traversat strâmtoarea joi: patru au intrat în Golf, iar trei au ieşit. Nu au fost înregistrate treceri ale supertancurilor petroliere sau ale transportatoarelor de gaze naturale lichefiate, ceea ce evidenţiază prudenţa extremă a companiilor maritime.

Strâmtoarea Ormuz are o importanţă strategică pentru comerţul energetic global. În mod normal, aproximativ o cincime din petrolul comercializat la nivel mondial trece prin acest culoar maritim, iar perturbarea sa pune presiune asupra pieţelor internaţionale şi a securităţii energetice.

Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a confirmat că Washingtonul va introduce „cele mai dure sancțiuni din istorie” împotriva Iranului, accentuând linia dură a administraţiei americane.

„Este o lovitură în două etape: avem blocada și vom avea cele mai dure sancțiuni din istorie”, a declarat Bessent, sugerând o strategie combinată de presiune economică și restricţii asupra fluxurilor comerciale.

"Anunţ că orice ţară care va permite instituţiilor sale financiare, companiilor sale, aeroporturilor sale sau entităţilor sale guvernamentale să ofere orice formă de colac de salvare Iranului se va confrunta ea însăşi cu teribile repercusiuni economice", a scris preşedintele american pe reţeaua sa Truth Social.

În mesajul său extins, el afirmă că Teheranul "nu a ştiut să profite" de "marea oportunitate" de a încheia un acord.

"Anunţ, prin urmare, cea mai zdrobitoare operaţiune economică întreprinsă vreodată împotriva unei ţări", a mai scris Donald Trump, evocând un "război economic nemaivăzut".

"Contrabanda cu petrol, schimbul de valută, transferurile de numerar, casele de schimb valutar, registrele navale, companiile paravan - toate acestea trebuie să înceteze acum", a avertizat el, adresându-se statelor suspectate că ajută Iranul să eludeze sancţiunile.

Oficialii iranieni au avertizat, la rândul lor, că orice noi ameninţări americane vor primi un răspuns „zdrobitor și devastator”, indicând că Teheranul nu intenţionează să cedeze uşor presiunilor externe.

Preşedintele parlamentului iranian, Mohammed Baqer Qalibaf, a declarat că Iranul trebuie să elaboreze planuri clare pentru a depăşi „sancţiunile nedrepte” anunţate de secretarul Trezoreriei SUA şi pentru a diminua impactul acestora asupra economiei naţionale.

Bessent a precizat că măsurile vor fi detaliate luni şi a sugerat că aplicarea lor ar putea reduce necesitatea unor noi operaţiuni militare majore, mizându-se pe forţa constrângerilor economice.

Qalibaf, una dintre cele mai influente figuri politice ale Iranului şi principalul negociator al Teheranului în discuţiile cu SUA, a subliniat că dezvoltarea economică şi securitatea sunt strâns legate şi că Iranul trebuie să găsească modalităţi interne şi regionale de rezistenţă la presiune.

El a acuzat Statele Unite şi Israelul că poartă un război economic şi „cognitiv” împotriva Iranului, după ce ar fi ajuns la concluzia că nu pot învinge într-o confruntare militară directă cu Iranul şi Irakul. Din perspectiva sa, confruntarea s-a mutat în domeniul finanţelor, al informaţiei şi al percepţiilor publice.

„Dacă vă uitaţi la resursele şi materiile prime ale ţărilor musulmane, vă veţi da seama că duşmanii noştri vin să le jefuiască”, le-a spus Qalibaf unor reprezentanţi ai mediului de afaceri din Iran şi Irak, reuniţi la Bagdad, potrivit canalului său de Telegram.

„Prin urmare, trebuie să facem planuri pentru a face faţă sancţiunilor nedrepte, astfel încât să le putem depăşi”, a mai spus el, cerând mobilizare atât la nivel guvernamental, cât şi în sectorul privat.

Qalibaf a cerut, de asemenea, consolidarea legăturilor economice între Bagdad şi Teheran şi a sugerat că cele două ţări îşi pot folosi monedele naţionale în schimburile comerciale, pentru a reduce dependenţa de dolarul american şi a limita impactul sancţiunilor, potrivit Agerpres.

Între timp, miniştrii de Externe ai Iranului şi Omanului au discutat despre posibilitatea reluării negocierilor, precum şi despre situaţia navigaţiei prin Strâmtoarea Ormuz. Aceste discuţii ar putea deschide calea unor mecanisme de siguranţă pentru trafic şi chiar a unor iniţiative diplomatice mai largi.

În paralel, mai multe state membre ale unei alianţe occidentale analizează opţiuni de contribuţie la sprijinirea libertăţii de navigaţie în zonă, însă a fost precizat că nu este vorba despre o misiune formală a alianţei, ci despre angajamente naţionale sau coordonate ad-hoc.