STUDIU // Costul serviciilor ecosistemice pierdute din cauza Complexului Hidroenergetic Nistrean se ridică la zeci de milioane de dolari

Deși dat în exploatare încă acum 30 de ani, Complexul Hidroenergetic Nistrean, amplasat pe teritoriul Ucrainei, a intrat în atenția publică abia în ultimul deceniu. Acum câțiva ani, autoritățile ucrainene și-au reconfirmat planurile de a extinde nodul hidroelectric prin construcția unei noi centrale, fapt care ar aduce un prejudiciu imens fluviului Nistru și populației legate într-un fel sau altul de el.

Proiectul ar afecta majoritatea locuitorilor Republicii Moldova, dar și pe cei din regiunea Odesa a Ucrainei, pentru care apa din râu este sursa principală de alimentare cu apă potabilă și menajeră, dar și o sursă importantă de irigare, agricultura din bazinul râului depinzând în cea mai mare parte de apa râului.

Deși prognozele privind impactul extinderii centralei de la Novodnestrovsc au fost diferite, de la moderate până la apocaliptice, nu putem vorbi despre un calcul exact al prejudiciului potențial care urmează a se produce în urma extinderii nodului hidroenergetic.

Însă, prin diferite metodologii, ar putea fi evaluate daunele provocate fluviului și populației de CHN.

Ce reprezintă serviciile ecosistemice (SE)?

Ultima definiție a conceptului de SE a fost propusă de GEF (Fondul Ecologic Global) în 2018 și sună în felul următor: „serviciile ecosistemice sunt numeroasele și diversele beneficii, pe care oamenii le obțin gratuit de la mediul ambiant și de la ecosisteme care funcționează corect".

Serviciile oferite de ecosisteme pot fi: de aprovizionare, de reglare, de asistență (habitat) și culturale.

Ele pot oferi atât valori care pot fi utilizate, cât și valori fără utilizare. Ultimele sunt legate de simpla conștientizare a faptului că mediul natural există și este menținut, spre exemplu, pentru viitoarele generații. Această categorie este dificil de a fi evaluată din punct de vedere monetar.

Dacă vorbim de valorile palpabile, care pot fi și sunt utilizate, evaluarea economică a acestora exprimă cantitativ în expresie monetară beneficiile oferite de ecosisteme, precum și impactul modificărilor acestora asupra bunăstării populației.

Relația dintre CHN și schimbările nefaste prin care au trecut localitățile conectate la beneficiile oferite de fluviu este clară. Construcția digului pentru rezervorul centralei a dus la o scădere dramatică a debitului râului, fapt care a provocat o schimbare a ecosistemelor fluviului, ducând, în final la un spectru larg de pagube, de la cele aduse florei și faunei, până la cele aduse sistemelor de irigare.

Astfel, pierderile de apă propriu-zise, în condițiile unui preț al apei de 25 dolari pentru un metru cub (costul apei potabile, comercializată în magazine), pierderile economice anuale în anii 1991–2015 au constituit în medie 27 milioane de dolari, dacă reieșim din scăderea debitului la Moghiliov-Podolski și aproape de două ori mai mult dacă ne referim la scăderea debitului de la Bender.

Situația cea mai dramatică este pe parcursul verii, atunci când debitul pe cursul mediu și cel inferior al fluviului e chiar mai mic decât pe cel superior, în amonte de hidrocentrală.

Pe lângă aceasta, hidrocentrala a provocat scăderea cursului râului, conducând la limpezirea apei și dezvoltarea masivă a vegetației acvatice superioare, care le-a permis macrofitelor să se înrădăcineze temeinic în râu.

Creșterea intensă a algelor și macrofitelor provoacă înnămolirea râului, fapt care, la rândul său, influențează condițiile de captare a apei pentru nevoi de irigare. Cheltuielile suplimentare ale Asociațiilor utilizatorilor de apă pentru irigare, cauzate de defectările provocate de alge ar putea constitui circa 2,9 mii de dolari anual. Suma este aparent mică, însă ea trebuie privită în contextul celor câteva asociații de utilizatori de apă pentru irigare, pierderile în cauză fiind incluse în costul tarifelor acestora, astfel fiind în scădere atractivitatea asociațiilor pentru fermieri.

Pește mai puțin și mai ieftin

Până la începutul construcției centralelor hidroelectrice pe Nistru, productivitatea pescuitului pe sectorul de râu de la Rîbnița până la Palanca constituia 6–7 kg pe hectar. Având în vedere suprafețele ecosistemelor fluviale, până la construirea CHN se recoltau pe Nistru circa 93,2 tone de pește.

În prezent, cantitatea de pește prins constituie circa 20 de tone. De asemenea, treptat, s-a redus dramatic populația de pește de soiuri cu valoare adăugată înaltă, în favoarea celor ieftine. Astfel, un alt cost compensatoriu de luat în calcul ar fi cel de populare a râului cu pești, pentru a asigura artificial pescuitul.

Au scăzut și veniturile generate de pescuitul de amatori prin reducerea volumului vânzărilor abonamentelor anuale pentru pescari.

Costuri ecosistemice de zeci de milioane de dolari

Pe lângă aceste pierderi, mai simplu de calculat, există și pierderile care țin de diminuarea suprafeței pădurilor de pe malurile Nistrului, diminuarea fânețelor și a zonelor umede, cele care asigură filtrarea apei. Pierderea de vegetație are drept consecință și reducerea cantității de asimilare a bioxidului de carbon din atmosferă.

De asemenea, pierderile aduse turismului în localitățile din vecinătatea CHN, pe parcursul celor 30 de ani de la punerea în funcțiune a CHN, ar fi de circa 32 mii de dolari.

În total, evaluarea economică efectuată a arătat că valoarea actuală a serviciilor ecosistemice pierdute ca rezultat al impactului complexului hidroenergetic în bazinul Nistrului în Republica Moldova constituie zeci de milioane de dolari, dintre care 75% erau asigurate de ecosistemele acvatice, 22% de cele acvatice-palustre și 3% de cele forestiere și erbacee.

Acest rezumat reflectă capitolul 10 din „Studiul impactului social și de mediu al Complexului Hidroenergetic Dnestrovsc" - „Estimarea costrurilor pentru serviciile ecosistemice pierdute", semnat de Roman Corobov, Olga Cazanțeva, Ilia Trombițchi, Ghenadie Sîrodoev.

Studiul a fost comandat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în Moldova și elaborat de un grup de experți independenți, la solicitarea Ministerului Mediului din Republica Moldova, cu sprijinul financiar al Suediei.

Opiniile aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Ministerului Mediului, PNUD sau Suediei.

Text semnat de Vitalie Condrațchi, PNUD Moldova