Sorina Ștefârță, directoarea ȘSAJ: „Vrem ca studenții noștri să NU fie proprietăți cuvântătoare”

Constatare: „Politicienii au transformat, plus-minus, o parte din presă în ocină, iar pe jurnaliști - în proprietăți cuvântătoare. Și negânditoare, de foarte multe ori”

Raisa Lozinschi

Pentru jurnaliștii din lumea întreagă, luna mai debutează, în mod tradițional, cu Zilele Libertății Presei. Și se întâmplă asta nu doar în Republica Moldova - condiția mass-media și gradul de libertate și independență de care se bucură presa este, în aceste zile, o temă predilectă pentru reprezentanții breslei din cele mai diverse țări. „Este adevărat că doar pentru cei care sunt mai mult decât niște deținători ai unor carduri de presă”, spune Sorina Ștefârță, directoarea Școlii de Studii Avansate în Jurnalism și protagonista interviului de mai jos.

Sorina, chiar pe 3 mai, când este marcată Ziua internațională a libertății presei, scriai într-o postare pe Facebook că „puține sunt „sărbătorile profesionale” în care să se sărbătorească atât de puțin”...

Sper că nu ați perceput acel mesaj ca pe un regret! Mai ales că am și menționat că tocmai astfel mi se pare corect în meseria noastră. Corect este să muncim în această zi, să reflectăm corect - vreau să cred - evenimentele, să punem corect și incisiv întrebările, să ne documentăm cu atenție și să nu uităm de principiile etice care, la fel ca pe doctori, ne învață „să nu dăunăm” în goana după inedit. Trebuie să recunosc, totuși, că au existat în acea postare și câteva note de regret.

Și care sunt regretele unui om cu peste două decenii în meserie?

Nu este vorba de mine personal... Scriam acele rânduri imediat după ce am ținut un minut de reculegere în memoria jurnaliștilor care au dispărut între 3 mai 2015 și 3 mai 2016. Și mi-am zis o dată în plus în acel moment că, oricât de triste ar fi disparițiile profesionale, ca urmare a auto-discreditării jurnaliștilor, nimic nu justifică dispariția fizică a celor care și-au servit onest profesia și care, de cele mai multe ori, au fost eliminați pentru că, prin munca lor, au deranjat...

Dar era și un regret indus de însuși evenimentul la care mă aflam - Congresul European al Ziarelor, ținut la Viena. Au fost două zile în care am aflat despre cele mai de succes povești ale ziarelor europene - deci, se poate, chiar și în niște vremuri când mulți sunt gata să pună capacul pe presa scrisă! Și m-am gândit cu tristețe că, în timp ce oamenii normali creează și, de ce nu?, fac bani din media, noi trebuie să demonstrăm în continuare că albul este alb și negrul este negru, că presa prin definiție se află în opoziție și că media obediente nu aduc progresul.

Deci, suntem anormali, pentru că protestăm?! În aceste zile am participat cu toții la mai multe acțiuni dedicate Zilei libertății presei - Panoul CJI cu „Inamicii Presei”, de la Parlament, Marșul Solidarității Presei...

Înainte de toate, haideți să recunoaștem că nu chiar „cu toții” am participat la aceste evenimente. Dar, din fericire și cu certitudine, au fost prezenți cei care sunt cu adevărat jurnaliști, nu simpli purtători de legitimații de presă ori, și mai rău, purtători de microfoane. Din această perspectivă, da, putem spune că noi, cei care nu dorim să acceptăm ca firească situația în care au ajuns mass-media în Moldova anului 2016 - când prima întrebare ce i se pune unui jurnalist este: „Tu al cui ești?”- suntem anormali.

În realitate, însă, anormali sunt cei care îi pun pe ziariști în condiții de anormalitate. O cursă în care întâietatea o dețin politicienii care, plus-minus, au transformat o parte din presă în ocină, iar pe jurnaliști - în proprietăți cuvântătoare. Și negânditoare, de foarte multe ori.

E un fenomen al timpurilor noastre? Și cine e de vină, vorba clasicilor?

Din păcate, și după trei decenii de când mass-media din fostul spațiu sovietic și-au redobândit șansa de a deveni libere - iar în cazul Republicii Moldova eu zic că acest lucru a fost posibil de la 1985 încoace - aceste zile de început de mai rămân, an de an, ca o hârtie de turnesol a capacității și determinării noastre de a avea o presă profesionistă, care să informeze fără să manipuleze.

Și când spun asta mă gândesc nu doar la jurnaliști și la echipele redacționale, ci și la draga noastră societate, care este „blândă și tolerantă” în funcție de... preferințe. Căci, câți dintre noi, din postura de cetățeni, rezistă tentației de a „iubi” doar presa care dă „la bot” celor pe care nu îi iubim noi? Și viceversa, în consecință.

Cum garantați că nu vor ajunge „proprietăți cuvântătoare” și studenții Școlii de Studii Avansate în Jurnalism (ȘSAJ), pe care o administrați?

În viața asta garanții se aventurează să dea doar naivii. Retrospectiv, însă, pot spune cu tărie că, de-a lungul celor zece ani de când există ȘSAJ, studenții care au ales să rămână în meserie s-au afirmat cu brio pe piața media de la noi. Chiar dacă unora li s-a întâmplat să treacă și prin niște „hopuri”, toți poartă cu multă demnitate profesională „pecetea” de absolvent al Școlii de Studii Avansate în Jurnalism, indiferent dacă muncesc la ziare sau în TV, dacă fac investigații sau divertisment. Și tocmai acest trecut-prezent mă face să cred într-un viitor bun.

Dacă ar fi să mă aventurez, totuși, într-un soi de premoniții-garanții, aș spune că avantajul nostru este că îi încurajăm pe studenți să gândească. Și mereu să pună întrebări. Iar despre etică și deontologie le vorbim până și la cursurile tehnice... Și, da, îi invităm permanent la acțiunile breslei. Pentru că, le spunem, altă cale de a rezista astăzi, în Moldova, în această profesie, decât a fi solidari, nu există.

Care este specificul ȘSAJ ca instituție de învățământ și de ce merită să vii la ea, chiar dacă ai absolvit o facultate?

Țin să menționez că la ȘSAJ nici nu poți veni dacă nu ai absolvit o facultate! Încă de la lansarea sa, în septembrie 2006, acest proiect de rezonanță al CJI a fost conceput ca o școală postuniversitară, focusată pe însușirea unor abilități practice din domeniul jurnalismului. Dar pentru aceasta este foarte important ca studentul să aibă o bună pregătire școlară și universitară. Și nu este neapărat ca acesta să vină din Jurnalism, dimpotrivă, salutăm candidații din alte domenii, căci asta înseamnă o plusvaloare adusă meseriei de reporter.

Studenții din anul curent, bunăoară, au făcut Drept, Istorie și Psihologie, Relații Internaționale, Limbi și Literaturi Străine, Informatică, Arte, Teatrologie, Științe Economice și Administrative, Agronomie. Vă imaginați ce diversitate de idei sunt în stare să producă acești oameni, odată ajunși în jurnalism cu traista ȘSAJ în spate?

Ce anume conține „traista” unui absolvent al ȘSAJ?

În orice traistă de acest gen se află ceea ce a dorit să adune omul, înainte de toate. Doar că studenții noștri nu prea mai au timp să se gândească la vreau/nu vreau: dimineața afli teoria despre TV, după-amiază mergi în teren să filmezi, seara prezinți materialul. Ca într-o adevărată redacție... Și așa timp de zece luni, de la Știre la Reportaj, de la Interviu la Investigație, de la Economic la Politic.

Pentru că, dacă ai venit la ȘSAJ, fii bun și învață tot ceea ce știm noi și credem că trebuie să știi și tu despre jurnalism. Iar când spun „noi”, mă refer, întâi și întâi, la magnifica echipă de instructori care își sacrifică din timpul personal și profesional pentru a instrui noile generații de jurnaliști. Sunt cei mai buni dintre cei mai buni din presa noastră, oameni care cunosc jurnalismul pe viu, nu din auzite, și asta deoarece îl practică zilnic și l-au transformat în stil de viață. Odată trecut prin sita lor și a ȘSAJ, nu mai ai cum să fii o „proprietate cuvântătoare”!

Sorina, îți mulțumesc pentru interviu!

„...Școala de Studii Avansate în Jurnalism este o experiență pe care nu merită să o trăiești cu orice preț. Noi nu producem vedete, ci formăm oameni care să vrea să spună ceva lumii și să facă lumea puțin mai bună. www.scoaladejurnalism.md – admiterea deja a început”.