Silvia Bradu: Faptul că vorbesc mult demonstrează că nu sunt omul lui Plahotniuc

Trustia, elegii politikoase

Cel de-al doilea candidat la postul de primar al planetei moldovenești pe care l-am chestionat în ordine sociologică este, după cum ați intuit fără greș ca persoane inteligente ce sunteți fără îndoială, Silvia Bradu. Ea a acceptat cu amabilitate excesivă să răspundă la întrebările noastre incisive, stimulente, chiar afrodiziace pe alocuri.

ZN: Am constatat, pregătindu-mă pentru acest interviu, urmărind ședințele on-line de la primărie, dar și emisiunile televizate la care participați că vorbiți mult și cu plăcere, doamnă Silvia Bradu. Cui îi semănați, căci Plahotniuc vorbește mult mai puțin?

SB: Aceasta e o dovadă certă că nu sunt omul sau, mai bine zis, femeia lui Plahotniuc, după cum insinuează Maia Candu și liberalii, pe care nici nu vreau să-i numesc. Dar, de fapt, nu vorbesc mult, nu spun nici măcar un sfert din ceea ce aș avea ce spune și fiți sigură că am, dar vă veți putea convinge imediat că îmi place foarte mult să fiu laconică și să vorbesc la obiect, dar, nu neg, uneori unele lucruri se cer explicate mai pe îndelete, căci nu toată lumea te poate înțelege dintr-o, ca să zic, așa privire, și nu de aceea că nu ar putea, că nu ar exista potențial intelectual, capacitatea de asimilare, de înțelegere, ci pentru că e vorba de probleme specifice, manageriale, administrative și, la acest capitol, cred că nu veți nega, există încă multe prejudecăți, stereoptipuri și chiar obiceiuri anacronice, nu numai din perioada sovietică, ci și din întreaga noastră istorie multiseculară și e nevoie de o…

Citește și: Iv Ceban recunoaște: „Da, mă AJUTĂ și pe mine mama”

ZN: Mă scuzați că trebuie să intervin, dar…

SB: Un moment, ca să-mi închei gândul… căci vorbeam de concizie, dar contează și claritatea, limpezimea exprimării și, dacă nu-ți duci gândul până la capăt, există riscul să fii înțeles greșit și aceasta, fiți de acord, e cel mai neplăcut lucru în activitatea noastră cotidiană, nu neapărat managerială, executivă, dar și în relațiile de zi cu zi cu cei apropiați și dragi sufletului nostru, cu vecinii ș.a.m.d. Și fiindcă vorbeam despre management, o știu din propria experiență, fiindcă am parcurs o cale lungă de la o simplă funcționară, simplă nu ca volum și complexitate a muncii, vă dați seama, e vorba totuși de o companie de nivel internațional, ci ca importanță, ca loc, mai bine zis, căci toate funcțiile sunt importante și, dacă rămâne vreuna neexecutată, se întrerupe sau chiar se rupe, în ultima instanță, lanțul decizional, căci despre lanțul decizional vorbeam și fiecare funcție este o treaptă spre decizia finală, pe care o ia directorul executiv, după ce se consultă în prealabil cu consiliul de administrație și asta, vă dați seama, e simplu de spus, dar nu e deloc simplu de realizat, căci…

ZN (intervenind): Mulțumesc pentru interviu, doamnă Bradu.

SB: Dar nu mi-am terminat gândul… Vorbeam despre management…

ZN: Din păcate, redactorul nostru șef nu agreează textele voluminoase, se teme că vor bloca site-ul și vor pereclita ritmul accesărilor. Și, în fond, am vorbit despre toate.

SB: Păi, ce fel de interviu, dacă ați pus o singură întrebare. Mai puneți măcar una, ca să fie două și atunci ar arăta altfel interviul, nu că v-aș da sfaturi, dar nu m-ați întrebat nimic despre programul meu electoral, dar, la urma urmei, întrebați ce doriți, ceea ce credeți că le va fi interesant cititorilor voștri, nu am să vă învăț eu cum se face un interviu și ce anume să mă întrebați, căci atunci nu ar fi interviul Dumneavoastră, ci ar fi interviul meu, iar eu nu am nevoie să mă afirm în domeniul jurnalisticii, căci m-am afirmat, slavă domnului, ca manager de top și nu numai pe plan național, o spun fără falsă modestie, și sigur pot aprecia și apreciez jurnalismul de calitate și apreciez munca jurnaliștilor, care sunt câinii de pază ai societății și, dacă nu ar exista jurnaliștii, ei ar trebui inventați neapărat, obligatoriu căci…

ZN (intervenind): Pe cititorii noștri i-ar mai interesa dacă alintul din vocea dumneavoastră îl aveați de acasă, până a deveni manager de top, sau e o achiziție mai recentă?

SB: Alintul din vocea mea…. Știți, mi-ați pus cea mai complicată întrebare, căci, sincer să vă spun, ceea ce numiți alint este un specific vocal personal care mă caracterizează pe deplin și nu simt vreo incomoditate, din acest punct de vedere, ba, dimpotrivă, îmi dă încredere în forțile proprii, este, dacă vreți, o armă personală, femeiască, una din arme, ca să fiu mai precisă, dar nu voi vorbi despre celelalte, nu ar fi modest din partea mea și nici despre aceasta nu aș fi vorbit, dacă nu m-ați fi întrebat. Dar dacă m-ați întrebat, vă răspund imediat, exhaustiv. Un bărbat are avantajul unei voci mai puternice, mai groase, ca să ne exprimăm mai popular, e de la natură și nu ne putem plânge, ar fi greșit să ne plângem, trebuie să știm să ne folosim de avantajele noastre, femeiești, pe care, slavă domnului, le avem la dispoziție și nu trebuie să le neglijăm, căci ar fi păcat și neproductiv…

ZN (intrvenind): Mulțumesc pentru interviu, doamnă Bradu. Și o ultimă întrebare, dacă se poate. Conduceți mașina ținând volanul cu o mână, ca unii bărbați, sau cu ambele?

SB: E o întrebare interesantă, care se completează cu precedenta și voi răspunde pe scurt: eu conduc regulamentar, adică cu ambele mâini pe volan, și așa am de gând să conduc și primăria capitalei, căci despre aceasta e vorba, nu-i așa? Am avut impresia că predecesorul meu, nu contează numele, a încălcat regulile de circulație și la propriu, și la figurat. Vă amintiți probabil că a comis și un accident rutier, că a mers pe o stradă în sens opus celui indicat de indicator, că a cântat indecent într-un garaj în stare de… euforie șovină ș.a.m.d. Un manager de top se deosebește de un diletant prin faptul că nu își asumă riscuri fără să calculeze consecințele și aceasta este diferența între mine și ceilalți candidați, căci vorbim, în esență, despre competiția electorală, care, recunosc este acerbă, dar, fiți sigură, nu mă sperie, căci am în spate sprijinul deplin al familiei și susținerea entuziastă a chișinăuenilor. De aceea, în semn de recunoștință, le-am dăruit acel covor de flori care i-a alarmat pe liberali, nu dau nume, dar i-a încântat pe prețuitorii de frumos, nu numai din Chișinău, ci și din întreaga lume…

ZN (intervenind): Mă scuzați, doamnă Silvia Bradu, acum chiar sunt nevoită să pun punct acestui interviu, căci risc să blochez inopinat site-ul nostru, să o supăr definitiv pe redactora-șefă și să-mi pierd anticipat jobul. La revedere, vă doresc succes electoral cât mai pregnant. (Iese repede.)

Pentu conformitate: Frosi Buraga