Sf. Valentin versus Dragobetele

Educație // „Familia, grădinița, școala ar trebui să promoveze mai pe larg semnificația sărbătorilor noastre”

„Dragostea înseamnă bătăi de inimă pentru dureri de cap”, iar cele din urmă pot fi resimțite în avalanșa miilor de felicitări și cadouri ce apar în această perioadă. Dacă mai luăm în calcul prețurile exorbitante, atunci vom avea parte de adevărate „migrene”. În acest mod, sărbătoarea dragostei a devenit una comercială, ignorându-se adevărata semnificație a ei. Totodată, mai există și dilema dintre 14 februarie, când se sărbătorește Sf. Valentin, și 24 februarie, când se celebrează Dragobetele românesc. Dar mai multe despre aceste două sărbători ne povestește etnologul Tudor Colac.

Semnificația Dragobetelui

Dragobetele în spațiul românesc are tradiții arhaice. La daci „trago” însemna țap și „bete”- picioare. „Țapul este considerat în literatura etnologică un simbol al fecundității, al reproducerii în viața de toate zilele”, menționează etnologul. În limbile slave, cuvântul semnifică „dragă, dragule, a fi îndrăgostit”. Astfel, observăm „această corespondență între unitatea lexicală și conținutul propriu-zis al cuvântului”, specifică folcloristul.

Zeul dragostei, Dragobete, este fiul babei Dochia, verișor drept al zeului Lăzărelul. Respectiv, Dragobete are tangențe cu zeii romani și greci, cum ar fi Cupidon și Eros. „Dragobete este atestat și astăzi ca sărbătoare și ca reprezentant al acestui Panteon în cultura populară în părțile sudice ale provinciei românești, în Maramureș, Oltenia, Muntenia, Dobrogea și sudul Basarabiei”, spune Tudor Colac.

„Logodna păsărilor”

În ziua de Dragobete, tinerii ieșeau la pădure pentru a culege flori. Apoi, aceste flori erau aduse acasă, puse la icoane și ulterior folosite la diferite vrăji, descântece de dragoste ș.a. În această perioadă, păsările își fac cuiburi, se împerechează. De aceea, sărbătoarea Dragobetelui are și alte denumiri - „logodna păsărilor” sau „nunta păsărilor”.

Femeile de la țară dau mâncare din abundență păsărilor. „Eu am văzut în zona Răutului stoluri de lebede, chiar și peste o sută, care pășteau pe câmpul cu grâu verde”, povestește folcloristul. Oamenii au încercat să imite ce se întâmplă în natură și să formeze cupluri de îndrăgostiți, de aceea sărbătoarea dragostei este legată de senzația de renaștere, reînnoire a naturii.

Sărutul, lăutul, înfrățirea

Fata dăruia flori unui băiat care îi plăcea mai mult, după care urma un sărut ritual ca semn de prietenie și relații apropiate timp de un an, ca la următorul Dragobete să se căsătorească sau să își aleagă o altă pereche. De aici provine formula aproape proverbială Dragobetele sărută fetele. „Există în mai multe sate din sudul Republicii Moldova, dar și în România credința că și o femeie văduvă trebuie să se atingă de un bărbat. Este vorba de un gest magic, la fel cum se atinge cu Sorcova, pentru a fi agreată pe parcursul întregului an”, remarcă etnologul.

O altă tradiție, în special la femei, este ritualul lăutului cu apă din zăpada topită, care se crede, de asemenea, că aduce frumusețe, sănătate și dragoste. Cel mai răspândit obicei de origine dacică era cel al înfrățirii, luarea de frați și surori de cruce. Acest ritual se făcea anume de Dragobete pentru că erau dragi unul altuia.

„Al tău, Valentin”

Ziua Sfântului Valentin este considerată ziua îndrăgostiților în plan mai universal. În latină, Valentinus, dacă traducem ad litteram, ar însemna îndrăgostiții. Există mai multe legende despre acest sfânt. Prima dintre ele este despre trecerea de la păgânism la creștinism, când un tânăr cu numele Valentin se împotrivea împăratului păgân și a fost pedepsit. Iar ulterior - sanctificat. O altă legendă este despre un preot care cununa tinerii pe ascuns. În pofida ordinului prin care cei care urmau să plece la armată nu aveau dreptul să se căsătorească.

Într-o altă legendă tot despre un preot, se spune că a încreștinat tineri și le-a dăruit flori, astfel a fost întemnițat. Înainte de a fi căznit, s-a îndrăgostit de fiica călăului, care era oarbă. El i-a scris un bilețel și a semnat al tău, Valentin. În Anglia, jumătate de populație scrie felicitări, cărți poștale și la sfârșit semnează al tău, Valentin. Impresionat de gestul tânărului, împăratul l-a iertat, însă doar în cuvinte.

Interzicerea sărbătorii în biserici

„În calendarul creștin ortodox avem patru Valentini sărbătoriți. Unul e chiar a treia zi după Valentinul catolic. E vorba de sfinții martiri Valentin și Panfil, dar n-au nicio legătură cu sărbătoarea respectivă, fiindcă ea este, într-adevăr, din lumea catolică”, menționează Tudor Colac.

Biserica catolică a văzut la un moment dat că societatea nu respectă canoanele bisericești, deoarece sărbătoarea a devenit una comercială și a interzis cinstirea Sf. Valentin în lăcașele sfinte. „Cu toate acestea, prin intermediul școlii și al tineretului această sărbătoare a ajuns până astăzi”, consideră folcloristul.

Educarea tradițiilor

Pentru a sărbători Ziua îndrăgostiților se organizează serate în școli și în casele de cultură. „Se spun legende, se înscenează, se vorbește despre Sf. Valentin, dar asta nu înseamnă că sărbătoarea dată are prioritate, este o sărbătoare de împrumut, deși de peste două decenii este adoptată și în spațiul românesc”, precizează etnologul.

Uniunea Europeană propune aderarea la valorile europene, dar prin diversitatea națională, respectarea tradițiilor și culturii naționale. „Familia, grădinița, școala ar trebui să promoveze mai pe larg semnificația sărbătorilor noastre. Să explice istoria și tradițiile pentru a nu apărea întrebări și dileme. Noi trebuie să respectăm și să promovăm cultura națională”, conchide folcloristul Tudor Colac.