Scenele care au revoltat-o pe Nadia Comăneci: „Zeiţa” încearcă să se sinucidă...

Legenda tentativei de sinucidere a Nadiei Comăneci reprezintă şi azi un mister în viaţa „Zeiţei de la Montreal”.

Pe vremea comuniştilor a circulat o poveste legată de o presupusă tentativă de sinucidere a Nadiei Comăneci. Povestea, care seamănă întrucâtva cu cea a Mădălinei Manole, a fost infirmată în permanență de celebra sportivă, însă a căpătat amploare la nivel internaţional în 1984, când regizorul Alan Cooke a realizat un film biografic despre Nadia Comăneci. În producţia „Nadia”, există o scenă în care gimnasta se lupta cu depresia şi îşi vede iubitul alături de o altă fată. Ea îşi toarnă clor şi sodă caustică într-o cană, însă în ultimul moment se răzgândeşte.

Ulterior, ea îşi pune apă într-o altă cană pe care o aşază lângă cea cu otravă şi încurcă recipientele. I se face rău şi este descoperită de supraveghetoarele care jucau cărţi în faţa camerei din complexul sportiv, unde Nadia era cazată. Ulterior este dusă la spital, unde îi este salvată viaţa.

Filmul, realizat în 1984 şi filmat în fosta Republică Iugoslavă, o are pe actriţa Johann Carlo (Leslie Wiesler – în scenele din copilărie) în rolul Nadiei. Producţia a avut un succes uriaş şi a fost difuzat în mai multe ţări din lume fiind parte dintr-o colecţie numită „The True Stories Collection” (Colecţia poveşti adevărate) şi respectă destul de multe adevăruri istorice, cum ar fi sălile de clasa cu fotografia preşedintelui Ceauşescu deasupra tablei, însemne scrise în limba română fără greşeală, sau nume de personaje reale: antrenorii Bela şi Martha Karolyi, Gheorghe Comăneci (tatăl Nadiei etc).

Filmul nu reprezintă însă o biografie „autorizată” a Nadiei Comăneci şi, după cum spunea chiar sportiva, nimeni n-a contactat-o pentru a-i cere un punct de vedere. În urmă cu trei ani, o publicaţie din Brazilia a „rostogolit” ipoteza tentativei de sinucidere a Nadiei, „consumând apa sanitară”, iar românca a fost din nou nevoită să dezmintă.





Cum niciodată nu iese fum fără foc, Nadia a admis că „ceva” s-a întâmplat. „Da, în 1978 am fost foarte nefericită. Dar în niciun caz n-am încercat să mă sinucid pentru că îmi văzusem prietenul cu o altă fată, aşa cum reiese din film. Am auzit mai multe variante ale acestei întâmplări, iar două ziare din Germania au scris chiar că am băut două sticle de dezinfectant deoarece eram distrusă în urmă rupturii intervenite în relaţia amoroasă cu un poet. Adevărul e că antrenorii şi conducerea îmi promiseseră mai multă libertate pe perioada cât voi locui în complexul 23 August.

În ziua respectivă, în faţa camerei erau trei bărbaţi (în film erau femei, n.r.). Păreau absorbiţi de un joc de cărţi, dar se aflau acolo ca să mă supravegheze. „Unde te duci, Nadia?”, au întrebat ei cu inocenţă. N-am mai rezistat. „Ce căutaţi aici? Nu pot să-mi spăl rufele nesupravegheată?”

Poate, am continuat în glumă, „am să dau pe gât o sticlă de clor, să mă sinucid”. M-am întors în cameră şi am trântit uşa! Uram să fiu urmărită, verificată, cercetată. Dintr-o simplă vorbă aruncată la necaz s-au născut zvonuri şi prostii”, a declarat Nadia.

Fratele Nadiei, Adrian Comăneci, a declarat, tot cam la aceeaşi vreme, că Nadia „a băut două linguri de dero”, însă a făcut-o dintr-o prostie. „Ştiu că într-una dintre zile, a băut două linguri de dero să scape de antrenamentele din acea zi. Sigur, i s-a făcut rău, lumea s-a speriat, dar până la urmă totul a fost bine. A fost un gest copilăresc, ceva în genul elevilor care mâncau cretă să facă temperatură şi să scape de la ore”, a declarat Adrian Comăneci.

Sursa: stirilekanald.ro