Răsplătiți peste 60 de ani, cu sute de mii de lei, pentru nedreptățile comuniste

DEPORTĂRI // Guvernul a alocat încă peste 1,6 milioane de lei pentru a despăgubi deportații cărora sovieticii le-au confiscat averile

Moldovenii deposedați de averi în perioada sovietică sunt nevoiți să demonstreze în instanțele de judecată că au fost furați de pământuri și au rămas fără case. Mii de persoane, victime ale represiunilor politice din perioada sovietică, așteaptă de ani buni despăgubiri din partea statului pentru averile care le-au fost confiscate de către sovietici. Moștenitorii sunt nevoiți să bată zeci de drumuri pentru a aduna toate actele cerute care să ateste ce fel de bunuri au fost ridicate de comuniști. În multe cazuri averile se dovedesc a fi impresionante, iar autoritățile locale se simt neputincioase, nefiind în stare să achite despăgubiri financiare tuturor victimelor comunismului. În asemenea situații, banii sunt așteptați de la Guvern.

Prima tranșă

Gheorghe Melnic, în vârstă de 69 de ani, a bătut de nenumărate ori pragul Consiliului raional Orhei care urmează să-i achite familiei sale circa 300 de mii de lei pentru bunurile de care au fost lipsiți în 1949. În scurt timp, bărbatul va primi prima tranșă din sumă, 32 de mii de lei, asta după ce Guvernul a alocat, săptămâna trecută, 316 mii de lei autorităților din Orhei pentru achitarea compensațiilor victimelor represiunilor politice. În total, Guvernul a alocat, pe 13 noiembrie curent, peste 1,6 milioane de lei autorităților locale pentru a acoperi asemenea cheltuieli.

Alungați din sat

Bărbatul povestește cât de greu i-a fost să adune tot setul de documente și să demonstreze în instanțele de judecată că merită a fi despăgubit. Familia Melnic s-a numărat printre „bogații” satului Brănești în perioada sovietică. Avea în proprietate o mină de piatră, peste 15 hectare de pământ, o casă mare și zeci de animale în curte. Toate le-au avut până în ziua în care milițienii i-au ridicat din sat și i-au lăsat pe drumuri. „Ne-am mutat cu traiul la bunelul, în satul Budăi. O casă mică, iar noi eram trei copiii, părinții și buneii. Am cumpărat din nou animale şi ne întrețineam familia. Peste câteva luni, a venit brigadierul din sat și ne-a avertizat că ne-a văzut pe lista celor care urmează a fi deportați în acea noapte. Ne-am strâns câteva lucruri și am fugit. Pe tata l-au prins şi l-au arestat, condamnându-l la 10 ani de închisoare. Noi am umblat pe drumuri flămânzi, dezbrăcați… tare grele timpuri au fost”, se văicărează nea Gheorghe.

Dosar secretizat

Pentru a-și face dreptate după 64 de ani, bărbatul a căutat dovezi la Arhiva Națională, unde sunt păstrate dosarele celor supuși represaliilor, dar nici pomeneală de documente. Mare i-a fost mirarea să afle că dosarul familiei sale era unul secret și se păstra la Serviciul de Informații și Securitate. „Bine că mi l-au dat. Am aflat că tata ar fi fost agentul jandarmeriei române şi făcea agitație împotriva comuniștilor. De asta l-au arestat. În dosar era scris că ne-au confiscat pământul, mina de piatră, casa, o pereche de cai și una de boi. Casa noastră le-a prins bine comuniștilor. Au făcut în ea club și apoi selsovet. La calcularea compensației nu au fost luate în calcul pământul și mina. Am găsit martori prin sat care au confirmat că au lucrat la mina tatălui meu și tot nimic”, spune indignat bătrânul.

23 de victime ale represaliilor pe lista CR Orhei

Autoritățile confirmă faptul că procedura de recuperare a prejudiciilor pentru averile pierdute este una complicată, dar nu văd altă soluție pentru a-i ajuta pe acești bătrânei. „La Orhei avem 23 de persoane care au demonstrat că familiile lor au fost deposedate de proprietăţi. Alte câteva persoane sunt în proces de acumulare a probelor. O comisie specială se întruneşte o dată la șase luni şi examinează dosarele. Conlucrăm cu Oficiul Teritorial Cadastral care evaluează bunurile la prețul actual de piață. Se decide suma, termenele de achitare şi se împarte eşalonat. Sumele de până la 200 de mii de lei se achită timp de trei ani, iar cele mai mari - timp de cinci ani. Dacă persoanele demonstrează prin judecată că sunt moştenitori, instanța decide suma compensației și noi suntem obligați să o achităm integral. Atunci chiar e complicat pentru autoritățile locale care sunt nevoite să aloce rapid bani din bugetul local. În asemenea cazuri, nu avem când aștepta ajutorul Guvernului”, explică Marcel Batrâncea, specialist principal în Aparatul preşedintelui raionului Orhei și membru al Comisiei care examinează dosarele victimelor represaliilor.

Indemnizații și adaosuri mici la pensii

Potrivit preşedintei Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici, Valentina Sturza, mii de victime ale represiunilor sovietice au totuși şanse minime de a primi o recompensă pentru fostele proprietăţi. În dosarele păstrate în arhivă deseori lipsesc date care vizează confiscarea averilor. „Drumul pentru colectarea probelor e lung și mulți nu duc epopeea până la capăt. Majoritatea beneficiarilor sunt bătrâni și nu pot umbla pe drumuri. Eu personal am umblat zece ani prin judecată până am primit despăgubirea. Prima instanță mi-a stabilit o compensație de aproape trei milioane de lei, iar după nenumărate recursuri, în final am rămas cu 200 de mii. Guvernul nu se poate implica în procedura judecătorească, dar măcar avem puțină susținere. În fiecare lună, foștii exilați primesc un adaos la pensie de 100 de lei și 500 de lei primim anual în ziua comemorării deportaților. Înțelegem că statul nu are mari posibilități financiare”, conchide Valentina Sturza. Aceasta a precizat că în R. Moldova mai sunt în viață aproximativ 9 000 de persoane care au trecut prin chinurile deportărilor sovietice.

42 de mii de dosare despre deportații din R. Moldova

Arhiva Națională a R. Moldova ar trebui să păstreze toate dosarele care vizează victimele represiunilor politice din perioada sovietică, însă, din lipsă de spațiu, acestea nu au ajuns la destinație. Cea mai mare parte a documentelor se păstrează astăzi la Ministerul Afacerilor Interne și la Serviciul de Informații și Securitate (SIS). „Noi avem depozitate 15 mii de dosare care au fost aduse prin 2010. Alte 42 de mii urmează să le preluăm în următoarele luni de la SIS și MAI”, a precizat Petru Vicol, director al Arhivei Naționale.