Puterea și libidoul politic acum

Trustia, elegii politikoase

Ieri am discutat despre refuzul Maiei Sandu și Andrei Năstase de a pune mâna pe putere, preferând să rămână în opoziție crâncenă, dar anodină, hermafrodită, față de Plahotniuc. Liderii Acumului se tem de îmbrățișarea căpcăunului, când ar trebui să fie invers. E ca și cum mireasma sfântă de tămâie i-ar înfricoșa pe preoții care mânuiesc cădelnița și i-ar stimula pe cornorați, opină Colesovnazadov.

Un politician care să nu vrea la putere e ca vițelul care se împotrivește să fie buhai, optând pentru funcția de tracțiune, adică de bou. E ca junca răsfățată care se opune să fie vacă, preciză Georgeta. E ca soldatul încremenit în proiect, care refuză să fie mareșal, adăugă Colesovnazadov. E ca țăranul care ară și seamănă cu îndârjire ogorul, dar nu-l mai interesează recolta, o lasă în câmp, am intervenit eu. Nedorința de a prelua puterea e ca lipsa libidoului, e ca și cum Andrei și Maia ar face sex și s-ar opri înainte de orgasm, puse punct Georgeta.

Acum stau și mă gândesc poate ar fi cazul ca liderii „Acum” să consulte un sexolog?

Al vostru froidiziac, libidofilofob, Ion Buraga