Propaganda Nicoletei Esinencu

Principiu // „Pentru noi, teatrul este pentru oameni, indiferent din ce partid sunt, de ce culoare sunt”

Un local din capitală continuă să ne provoace la întâlniri şi discuţii cu oameni care gândesc altfel şi, în felul lor, deja schimbă lucrurile în jur. Ultima întâlnire a avut-o ca protagonistă pe dramaturgul şi cofondatorul „Teatrului-Spălătorie”, Nicoleta Esinencu. Datorită acestui eveniment, tânăra dramaturgă a discutat pentru prima dată faţă în faţă cu publicul din R. Moldova despre experienţa rezidenţelor sale în străinătate, despre situaţia delicată în care funcţionează o instituţie de teatru independentă, cum este cea pe care o conduce, şi despre alte lucruri din culisele şi bucătăria „Teatrului-Spălătorie”.

Rezidenţe şi oameni simpli

După un periplu de aproape zece ani prin Europa Occidentală, Nicoleta Esinencu este de părerea că rezidenţele pe care le-a avut au fost foarte diferite şi foarte importante, dar „nu neapărat au fost rezidenţe de confort”. Dacă „oraşul luminilor” este visul multora dintre noi, Nicoletei cele şase luni de experienţă la Paris i-au trezit repulsie faţă de tot ce a reuşit să vadă. „Eu urăsc acest oraş şi nu cred că ar fi un oraş în care aş alege să trăiesc, anume din motivul că am încercat să înţeleg ce se întâmplă în societate şi că această societate mi-a trezit repulsie. Era tocmai momentul în care Sarkozy venea la guvernare într-un mod foarte agresiv. Era acest enorm decalaj în societate între oameni care dorm în corturi la Gare de l’Est şi metroul 14” (o linie de metrou nouă, pe care circulă în general parizieni mai înstăriţi – n.a.).

Pe parcursul şederilor sale în străinătate, contactul de fiecare zi cu oamenii simpli i-a lărgit perspectiva de dramaturg şi a contat şi mai mult decât dacă ar fi vizitat nu ştiu ce show-uri şi evenimente mondene. „Pentru mine e important să încerc să cumpăr acea pâine din magazin, să pot cât de cât să interacţionez cu oamenii care o vând, să încerc să înţeleg viaţa lor, soarta lor, problema lor”.

Atitudine critică faţă de realitate

Se fac patru ani de când „Teatru-Spălătorie” activează ca instituţie independentă de teatru, cu un public al său, cu o sală proprie – ce-i drept în chirie, în care prezintă diverse spectacole, performance-uri, lecturi şi alte evenimente culturale care abordează probleme socio-politice cu care se confruntă societatea moldovenească. În acest sens, Nicoleta Esinencu promovează, pe urmele dramaturgului Bertolt Brecht, un teatru angajat politic, realizat prin „efectul de distanţare”, definit ca atitudine critică faţă de realitate, ca analiză a problematicii sociale şi politice aduse în faţa spectatorului. Şi întrucât acestea ne vizează pe toţi, indiferent de religie şi culoare – vorba vine, respectiv şi teatrul pe care-l face este „pentru oameni, indiferent din ce partid sunt, de ce culoare sunt. Publicul este public şi este important să vină şi acei care au palate, şi acei care nu au palate. Contează cu ce plecăm după spectacol. Dar despre impact nu ştiu dacă putem vorbi acum. Vom putea vorbi în timp”.

„Eroismul” unui teatru independent

„Un teatru independent presupune mult mai multe lucruri şi mai complexe, care sunt foarte diferite decât cele dintr-un teatru de stat”. Actorii se îngrijesc singuri de recuzita, de machiajul şi de hainele lor de scenă, iar după spectacole, tot ei sunt cei cu mătura şi mopul în mână dereticând sala şi pregătind-o pentru următoarea reprezentaţie. Chiar dacă spectacolele „Teatrului-Spălătorie” sunt foarte curajoase, abordând subiecte de care nu se încumetă alte teatre, cum ar fi situaţia persoanelor LGBT, istoria tranziţiei R. Moldova, deportările şi lagărele de concentrare ale lui Antonescu ş.a., nu (doar) în aceasta constă „eroismul” acestui teatru. „Eroismul constă în faptul că trebuie să faci contabilitate, să speli pe jos, să te gândeşti că ai un bar care trebuie să funcţioneze ca să ai cu ce achita arenda, că dacă nu ai cu ce o achita, teatrul nu o să existe.”