Performanțe// Campionii crescuți în pepinieră la Căușeni

EXEMPLU // În timp ce pentru antrenamentul sportivilor de performanță statul alocă bani, tinerii din Ucrainca fac sport într-o sală improvizată în interiorul unei foste pepiniere și obțin rezultate de-a dreptul uluitoare la diferite competiții naționale și internaționale

Dragostea pentru sport și modul sănătos de viață îi adună în fiecare după-amiază pe vreo câteva zeci de copii la marginea satului Ucrainca, raionul Căușeni, acolo unde se află o sală de antrenament. Nu este vorba despre o sală dotată cu utilaj și echipament sportiv performant, dar despre o pepinieră, care a servit cândva la înmulțirea și creșterea butașilor de viță-de-vie. Acum mai bine de două decenii, pepiniera a fost transformată în filială a Școlii sportive din Căușeni. Vladimir Iurcu, cel care i-a antrenat până nu demult pe copiii din Ucrainca, își aduce aminte cu mare drag de începuturi.

„Făceam focul cu ciocleji ca să ne încălzim”

„Ideea a apărut în 1987, când această pepinieră risca să fie demolată ca și alte construcții abandonate după destrămarea colhozurilor. M-au susținut mult autoritățile locale. Nu mi-a fost nicio clipă greu, aveam parcă aripi, iar sufletul era plin de atâta entuziasm! Eram ca o echipă, fiecare contribuia cu ce putea ca să amenajăm cât mai bine. Aduceam scânduri ca să fortificăm echipamentul sportiv, făceam focul cu ciocleji ca să încălzim sala, la fel cum facem și acum, și încercam să conving cât mai mulți tineri să se alăture”, își aduce aminte cu un licăr în ochi Vladimir Iurcu.



Fetele antrenate aici – campioane europene

Poate să povestească ore în șir despre discipolii săi care au ajuns acum să facă sport de performanță în capitală sau peste hotare, unii dintre ei ajungând campioni mondiali, europeni, iar alții antrenează, la rândul lor, sportivi profesioniști. „După anul 2000, am început să culegem roadele. Pot să pomenesc multe nume care m-au făcut să mă simt mai mândru ca niciodată. Mi-amintesc cum în 2004 au plecat trei fete din Ucrainca la Campionatul european de lupte greco-romane și s-au întors toate cu medalii. Doina Avornic a luat locul I la cadeți, Natalia Odainic a luat locul I la adulți și Eugenia Musteață - locul III. Veneau să se antreneze la noi și din Ucraina, că suntem la doi pași, și chiar au obținut și medalii reprezentând R. Moldova”, a relatat antrenorul.

Acum, copiii sunt antrenați de un fost discipol al lui Vladimir Iurcu. Este vorba despre Vasile Țaran care, la 19 ani, are deja în palmares numeroase premii și trofee obținute la campionatele naționale, dar și la turneele din Rusia, Ucraina și România. Ar putea să profite de ofertele care curg pentru a-și face o carieră sportivă în afara țării sau în capitală, însă spune că s-a atașat de acești copii, vrea să dezvolte școala și să urmeze exemplul fostului său antrenor.

Masă plină cu trofee și medalii

Cel mai mic dintre viitorii campioni, care vine zi de zi de mână cu fratele său mai mare, este Roman Strelțov, care are șapte ani, dar face sport în rând cu cei mai mari de la cinci ani. Își dorește să ajungă campion mondial și să „îi vadă pe mămica și tăticul bucuroși”. În timp ce Roman abia așteaptă să participe cu „badea” la competiții, Pavel Moroz, de 15 ani, are deja o masă plină cu diplome, medalii și trofee, după ce a participat la peste 20 de competiții importante din R. Moldova, România, Ucraina, Lituania, Bulgaria și Rusia. Fratele său mai mic, Leonid, deși este în clasa a șasea, nu a rămas mai prejos cu rezultatele obținute, urcând deja de mai multe ori pe podiumurile competițiilor naționale. Pe lângă faptul că toți își doresc să facă sport de performanță și să ajungă campioni mondiali, tinerii au și alte pasiuni. Astfel, Adrian Morăraș vine de la șapte ani la sala de sport și se mândrește cu premiile câștigate la competițiile naționale, însă spune că îi plac foarte mult și dansurile. Pe lângă luptele grele, tânărul frecventează și lecțiile de dansuri populare.

Sportiv, dar și poet romantic

Cel mai timid dintre ei pare a fi Ion Saculțan, care nu își poate ridica privirea din pământ când vorbește despre pasiunea lui pentru sport și cum a urcat pe toate treptele podiumurilor de la competițiile naționale. „Îmi place să compun și poezii, iar cea care îmi place cel mai mult este cea numită Copilăria”, spune îmbujorat Ion și își pironește privirea spre geam. Băieților le place să comunice, povestesc cum sunt ca niște frați aici și își vorbesc despre toate problemele sau bucuriile pe care le au. Discuțiile, însă, sunt întrerupte de chemarea antrenorului Vasile Țaran. Copiii, în mod organizat, încep să se antreneze, iar Vladimir Iurcu nu se poate abține să nu-i îndrume și să-i învețe și acum fără să își ia privirea de la ei de pe marginea covorului pentru lupte. Antrenorul a renunțat la mandatul de primar, dar și la postul de antrenor din sat pentru a conduce cel mai modern complex sportiv din regiune aflat la Căușeni.

„Am un sentiment de duioșie, ca un părinte”

„Îmi pare rău că nu mai antrenez copiii în Ucrainca. Mă văd de fiecare dată cu foștii elevi și am un sentiment atât de mândrie, cât și, nu știu cum să vă spun, de duioșie, fiindcă m-am atașat de ei parcă mai mult decât un antrenor, parcă le-aș fi un părinte. Este mai mult decât necesar să implicăm copiii cât mai mult în activități sportive. Pentru a fi sănătoși, dar și pentru a nu se ocupa cu diferite prostii și crime sau să stea prin baruri. Avem copii foarte talentați și dornici de a realiza lucruri bune, însă pentru a-i face sportivi profesioniști sunt necesare investiții mari. Scopul nu ar trebui să fie să-i facem pe copii campioni, dar să avem cât mai mulți tineri sănătoși și crescuți, educați corect”, a menționat antrenorul.

Tinerii sportivi vin de câteva ori pe săptămână în fosta pepinieră ca să se antreneze și nu le pasă că este frig, ploaie sau că alții îi cheamă să se joace la calculator. Ei au o lume a lor, a modului sănătos de viață, prin care pot să fie altfel decât ceilalți, să realizeze lucruri frumoase la care mulți dintre cei de vârsta lor nici măcar nu au visat.