Paznicii de până la 1989 şi scriitorii liber profesionişti de după...

Constatare// Scriitorii din antologia de proză cehă contemporană nu au colaborat cu puterea comunistă şi nu au făcut concesii faţă de putere

Scriitorii incluși în antologia de proză cehă contemporană „Coama leului pe pernă” (mă refer la cei care au trăit şi au activat în perioada comunistă), până în anul 1989 (an în care Cehoslovacia a devenit independentă), nu au activat la drept vorbind ca scriitori, nu au existat ca scriitori în sensul tradiţional al cuvântului: cu statut de scriitor, cu volume editate în mii de tiraje şi difuzate centralizat, cu includerea textelor acestora în manualele şcolare, a cărţilor pe care le semnează (unii dintre ei) – în biblioteci etc. Ei au îndeplinit diferite funcţii care nu au nimic cu literatura.

Joburi prost plătite, în favoarea libertăţii

Citind antologia „Coama leului pe pernă”, dincolo de textele propriu-zise, unele dintre ele fiind pentru mine o adevărată descoperire, mi-a atras atenţia o particularitate a biografiei acestor prozatori de limbă cehă. Una pe care nu am găsit-o în biografiile scriitorilor români decât în cazuri rarisime, mai mult ca o excepţie, decât ca o specificitate. Aceştia nu au colaborat cu puterea comunistă şi nu au făcut concesii, lucru care ar fi putut să le faciliteze publicarea manuscriselor şi afirmarea ca scriitori. Majoritatea dintre ei, până în 1989, au avut joburi prost plătite şi deloc intelectuale (fochist, paznic, brancardier, magazioner etc.), ceea ce mă face să deduc că nu puteau să se afirme ca scriitori la acea vreme şi să trăiască din scris sau nu au vrut să o facă pentru a nu-şi trăda convingerile, valorile. Pe de altă parte, gestul lor de a refuza să fie membri de partid şi de a-şi asuma consecinţele acestui refuz a însemnat şi o atitudine faţă de puterea comunistă, o atitudine care le-a cam lipsit scriitorilor noştri. Nu învinuiesc pe nimeni, pur şi simplu, constat nişte lucruri.

Destine

Michal Ajvaz, aproape 20 de ani, până în 1989, a fost muncitor necalificat (portar, paznic de noapte la garaje). Jiří Kratockvíl a lucrat ca bibliotecar, arhivar, macaragiu, paznic de noapte, telefonist, fochist... Iar primul său roman a apărut în samizdat în 1970. Emil Hakl a lucrat ca decorator, bibliotecar, magazioner, mecanic la o staţie de benzină şi tehnician de sunet. Petr Šabach la fel a avut mai multe locuri de muncă: paznic de noapte, metodist la Casa de cultură etc. Cei care au încercat să se manifeste ca scriitori (Roman Ráž, spre exemplu, care a activat câţiva ani în perioada comunistă ca dramaturg la televiziune), nefiind membri de partid, au fost crunt persecutaţi, marginalizaţi. Raz a fost concediat de la radio din motive ideologice. Un timp, nu a avut dreptul la semnătură, iar primele cărţi tipărite i-au fost excluse din biblioteci ca libri prohibiti. În replică, acesta a contribuit în 1989 la fondarea Clubului Scriitorilor fără Partid, unde a fost ales de la început preşedinte. Jáchym Topol până în 1989 a lucrat ca magazioner, fochist, hamal la un depozit de cărbuni. A stat şi închis la sfârşitul anilor ’80 pentru convingerile sale. A scos cărţi în samizdat. Patrik Uředník a semnat în 1979 petiţia Comitetului pentru eliberarea deţinuţilor politici din Cehoslovacia, ceea ce i-a blocat accesul la studiile superioare. A lucrat ca librar, ajutor de arhivar, magazioner, poştaş, brancardier, a jucat activ şah. Toţi aceşti paznici, magazioneri, brancardieri (şi alţii cu siguranţă, care nu au ajuns în această antologie), după 1989, devin scriitori liber profesionişti, scriitori foarte buni, traduşi în zeci de limbi. „Unii dintre ei ar putea să devină laureaţi ai Premiului Nobel, peste 20, 30, 40 de ani”, e de părere ambasadorul Republicii Cehe în R. Moldova, Jaromír Kvapil. Anul 1989 a divizat destinele acestor prozatori în două jumătăţi într-atât de inegale şi divergente, încât e așa de parcă aş spune „înainte de era noastră” şi „după...”. Probabil, din acest considerent, în mai multe texte din această antologie „experimentul comunist e reconstituit şi persiflat cu mijloacele parabolelor”, după cum remarcă scriitorul Dumitru Crudu.

Prima antologie din proza cehă

„Coama leului pe pernă” este prima antologie de proză cehă contemporană în limba română, apărută recent la Editura „Arc” şi lansată în cadrul unui atelier literar cu genericul: „Dialoguri europene: scriitori şi traducători”. Volumul cuprinde paisprezece nume de prozatori cehi la zi, mai puţin cunoscuţi în spaţiul nostru, „din simpla lipsă a traducerilor”; un volum care „umple un gol cultural în biblioteca noastră”, susţine criticul literar Eugen Lungu pe coperta a patra a cărţii.

Cartea a apărut cu sprijinul financiar al Ambasadei Republicii Cehe în R. Moldova în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din Moldova. Selecţia şi traducerea textelor aparţin Hellianei Ianculescu şi Lidiei Našincová.