Pavel Postică, la DW: Folosirea resurselor administrative și cadourile electorale pot influența rezultatul alegerilor din 24 februarie

Campania electorală pentru alegerile parlamentare din Republica Moldova, care au loc pe 24 februarie, este pe ultima sută de metri. Un interviu cu Pavel Postică, director de programe al Asociației „Promo-LEX”.

Reprezentanții partidelor politice sunt prinși în febra agitației electorale, metodele și mijloacele lor fiind nu întotdeauna perfect legale. Această campanie electorală nu se deosebește prea mult de altele, iar partidele de opoziție au atenționat că aceste alegeri ar putea fi fraudate.

Simion Ciochină de la DW a realizat un interviu cu Pavel Postică, director de programe al Asociației „Promo-LEX”, organizație care se ocupă de monitorizarea alegerilor, cu care am stat de vorbă despre cele mai grave încălcări ale procesului electoral, dar și despre finanțarea partidelor politice de la Chișinău.

DW: Cum ați caracteriza această campanie electorală?

Comparativ cu alte campanii, această campanie a fost mult mai intensă, dar cred că a fost marcată în mod deosebit de trei aspecte fundamentale – folosirea resurselor administrative, oferirea cadourilor electorale și nivelul foarte ridicat de intimidare, presiune care există atât în legătură cu procesul electoral, cât și cu alegătorii simpli.

Care încălcări au fost sesizate cel mai des și care partide le utilizează cel mai des?

Voi reveni la cele menționate mai sus. Acestea sunt utilizarea resurselor administrative. În cele mai multe cazuri aici sunt vizați reprezentanții Partidului Democrat, pe locul doi reprezentanții Partidului Socialiștilor, dar și alte partide ocazional au făcut uz de utilizarea resurselor administrative. Fie prin organizarea întâlnirilor cu alegătorii în timpul orelor de muncă, fie prin utilizarea spațiilor ce aparțin instituțiilor publice.

Dacă vorbim despre oferirea cadourilor cu tentă electorală, cel puțin în prima perioadă a campaniei electorale, s-au evidențiat destul de mult reprezentanții Partidului „Șor”, dar și reprezentanții Partidului Socialiștilor și ai Partidului Democrat. Am semnalat destul de multe cazuri de intimidare, de discurs instigator la ură, discurs discriminatoriu utilizate de concurenți electorali, candidați în alegeri.

Au fost semnalate cazuri în care reprezentanții administrației de diferit nivel sunt implicați în monitorizarea activității contracandidaților, demonstrativ se filmează persoanele care participă la întâlniri cu alegătorii, în special pe cei care se află în opoziție față de actuala opoziție parlamentară. Vorbim despre partidele mai mici care nu au această capacitate de a utiliza instrumentele clasice pe care le utilizează partidele mari. Dar au fost cazuri izolate în care strângerea semnăturilor a fost necorespunzătoare, când cineva în decurs de câteva ore a reușit să colecteze semnăturile necesare în aceeași zi și fără cheltuieli pentru aceste lucruri. Au fost în special candidați independenți care nici în decurs de o lună nu au reușit să colecteze semnăturile. Deci, situațiile sunt diferite și necesită o analiză mai detaliată în perioada post electorală.

Dar dacă vorbim despre aspectele de finanțare ale acestei campanii electorale?

Am observat că partidele evită să declare toate cheltuielile pe care le suportă în campanie. Aici vorbim de cheltuieli care practic nu sunt vizibile „cu ochiul liber”. Dacă vorbim de cheltuielile pentru publicitatea electorală la televiziuni, presa scrisă, radio - evident că acestea sunt declarate pentru că sunt contracte, dar cheltuielile de transport, pentru organizarea diferitor evenimente, întâlniri cu alegătorii, activitatea voluntarilor, agitatorilor, practic nu le vedem.

Am putea face și un top al partidelor, care potrivit estimărilor noastre sunt mai vizibile în a nu declara toate cheltuielile. Nu sunt sigur dacă ordinea este corectă, dar concurenții Partidului „Șor”, ai Partidului Socialiștilor, Partidului Democrat, dar și ai altor partide, inclusiv Partidul Nostru, Partidul Liberal, Blocul Acum, la care la fel constatăm situații în care nu au fost declarate toate cheltuielile.

Citiți continuarea interviului AICI.