Părinte pentru frații săi

Soartă // Trei frați rămași orfani trăiesc din mila Domnului, dar insistă să locuiască împreună în casa părintească

Și-au pierdut mama cu trei ani în urmă, iar tatăl s-a prăpădit acum o lună. Însă, drama pe care au trăit-o i-a unit şi mai mult și i-a determinat să lupte pentru dreptul de a-și continua traiul împreună. Trei frați din satul Tocuz, raionul Căușeni, nu vor să se despartă după ce au rămas orfani. Deși soarta i-a pus la o grea încercare, ei sunt siguri că vor reuși să se descurce, chiar dacă vor ajunge să împartă în trei o coajă de pâine.Petru este cel mai mare membru al familiei Ungureanu. La 24 de ani, vârstă la care mulți tineri au deja propriii copii, el a ales să fie părinte pentru frații săi. E gata să muncească zi și noapte pentru a le asigura un viitor fericit celor doi copii pe care îi are în grijă și este mândru că a reușit să facă „regulă” în mica familie. Fratele Vasile, de 11 ani, și sora Valentina, de 15 ani, nu ies din cuvântul lui „badea”, care a rămas să le înlocuiască tatăl.

Vrea să fie tutore

După moartea părinților, autoritățile locale au încercat să găsească o nouă casă pentru cei doi minori din familia Ungureanu. Au apelat la ajutorul rudelor, îndemnându-le să ia în grijă copiii, iar propunerea a și fost acceptată de un moș care locuiește tot în sat. Petru a fost cel care s-a opus. „Frați rămânem până la urmă și nu se duc ei de aici. Nu murim de foame. Avem căsuța de la părinți, așa sărăcuță cum este, avem pământ de lucrat, o văcuță, păsări și ne-ajunge”, spune sigur pe el Petru. Problema care îl macină cel mai mult este legată de documente. Tânărul încearcă să obțină tutela asupra fraților săi. „Toți trei au trecut comisia medicală, dar ne făceam griji că aceasta nu va da acordul, pentru că Petru are un defect de vorbire. Dar acesta e un lucru minor. El este bravo, descurcăreț, muncitor și ține la copii. Noi îl vom ajuta și până la sfârșitul lunii sperăm să obțină tutela”, face pronosticuri asistenta socială a satului Tocuz, Valentina Bejan.

„O să ne fie dor de casă”

Pentru a avea toate actele în regulă, tânărul este obligat să-și găsească și un loc stabil de muncă prin sat pentru a fi aproape de frații săi și a avea un venit asigurat. De lucru nu se teme, deoarece muncește din greu încă de la 18 ani. „Am lucrat în Rusia, la o fermă, cinci ani. Dar anul trecut am primit interdicție. Nu mă pot duce la „zarabotkă” și nici nu vreau. Numai acasă, alături de ei”, adaugă Petru. „Noi numai cu dânsul vrem. Nici la nana nu ne ducem, că o să ne fie dor de casă, iar la orfelinat… Doamne ferește!”, se văicărează sora Valentina. Primarul localității promite să-l angajeze pe Petru paznic la grădinița din sat. „Acolo este un pensionar care are probleme de sănătate și ar vrea să plece din funcție. Săptămâna viitoare, băiatul va începe lucrul la grădiniță”, dă asigurări Simion Daranuța. Salariul e destul de mic, dar temporar va fi singura sursă de venit pentru cei trei membri ai familiei Ungureanu. Dacă va obține tutela asupra fraților săi, veniturile se vor completa cu 1 200 de lei, cât vor primi de la stat cei doi minori rămași orfani.

Trăiesc din economii

Până atunci, familia trăiește din economii. Petru afirmă că mai are puțini bani strânși de la Moscova, dar sunt ca și cheltuiți. „Înmormântarea tatălui ne-a costat oleacă. Le-am cumpărat celor mici haine și încălțăminte pentru iarnă și ceva produse. Lemne pentru foc nu avem destule și ne mai trebuie bani la primăvară să arăm și să semănăm pământul. Trebuie să repar și comoara asta”, arată Petru spre un tractor vechi parcat în ogradă și se laudă că l-a primit cadou de la tatăl său când a împlinit 18 ani și a primit diploma de tractorist. Este singurul cadou pe care își amintește că l-ar fi primit de la părinți. Nici prin căsuța lor modestă nu găsești alte lucruri care să fie păstrate la loc de cinste ca amintire de la părinți. „Nu avem nimic deosebit. Măcar poze cu mama și tata mai mari nu avem ca să le punem pe perete. Ne-a rămas doar casa părintească și amintirea. Au fost buni”, izbucnește în lacrimi Valentina, apoi și Vasilică.

Și-au împărțit treburile casnice

Într-o lună de la moartea tatălui său, Petru a reușit să se acomodeze cu rolul de părinte. „Îmi place să fie regulă. Îi țin din scurt. Le-am spus că pe primul loc e școala. Seara, nu ne culcăm până nu le verific temele. Mă ajută și la treburile din gospodărie. Am strâns împreună roada de pe deal, am pregătit furaje pentru animale”, enumeră tânărul. Și Valentina a devenit adultă înainte de vreme. Deși avea doar 12 ani când au rămas fără mamă, ea și-a asumat rolul de gospodină a casei. „Nevoia ne învață să facem de toate. Curățenia, spălatul și mâncarea sunt pe seama mea. Tare iubesc să-mi alint frații cu gustoșenii, dar să am și produse din ce să le fac”, spune cu zâmbetul pe buze Valentina. Tot nevoia a făcut-o să îndrăgească și profesia de bucătar. La anul, după absolvirea gimnaziului, Valentina este decisă să-și continue studiile la Școala profesională din Căușeni pentru a deveni bucătăreasă. Vasilică, fratele mai mic, spune că o va lăsa să plece, dacă „badea va aduce o lele”, făcând aluzie la faptul că Petru ar trebui să se însoare.