VIDEO // Orașul RAS de pe suprafața pământului pentru distracție. „Fiecarea locuitor a primit, cadou, 11 kilograme de bombe. În cap!”

În miez de februarie 1945, 2.080 de avioane americane și englezești lansează, asupra orașului german Dresda, 7.100 de bombe, într-unul dintre cele mai distrugătoare raiduri din istoria omenirii. 25.000 de civili pier în două zile, al șaptelea burg nemțesc e ras de pe suprafața pămîntului. Deși s-a spus că Dresa adăpostea 110 fabrici ce ajutau mașina de război germană și astăzi istoricii consideră că atacul a fost ordonat doar pentru a satisface mofturile unor politicieni și comandanți din Marea Britanie, scrie a1.ro.

Pe 13 februarie 1945, seara, 769 de avioane britanice de luptă, 527 aparținând USAAF, plus alte 784 de ”P-51 Mustang” lansează, asupra orașului german Dresda, unul dintre cele mai crunte atacuri din istorie: în două zile, peste 7.100 de tone de bombe rad de pe suprafața pământului al șaptelea burg al nemților, 25.000 de oameni pier, alți 350.000 rămân fără case.

Contextul e cunoscut: al Doilea Război Mondial pare a se apropia de sfârșit, dar naziștii mai au resurse. Este momentul în care aliații - americanii și britancii - se gândesc să sperie poporul german, să-l demoralizeze, printr-un atac aerian. E ales Dresda, oraș cu 642.000 de suflete. Motivarea e găsită imediat: aici există 110 fabrici cu 50.000 de oameni ce ajută mașinăria de război nemțească: uzine ce produc gaz chimic, lentile, aparate de raze-X, tunuri, mitraliere. Realitatea e, însă, alta: Dresa este lipsită aproape în totalitate de apărare, acolo au rămas numai civili. Mareșalul Arthur ”Bomber” Harris, poreclit ”Măcelarul”, trimite peste 2.000 de avioane în două zile.

Dresa este rasă de pe suprafața pământului: 91 la sută din centru istoric dispare, 25.000 de oameni își pierd viețile. ”Cei care s-au refugiat în ascunzători, au murit asfixiați. Cei rămași pe străzi au fost devorați de flăcări”, scriu ziarele. Englezii, specialiști în umor negru, spun că fiecare german a primit 11 kilograme de bombe. În cap! 350.000 rămân fără case.

Germanii trimit 2.000 de prizonieri de război să caute, printre dărâmături. 10.000 de cadavre sunt înhumate în gropi comune. Imaginea luată de pe clădirea Primăriei, ce prezintă o așezare...inexistentă, fac înconjurul lumii. Primul-ministru englez Winston Churchill este arătat cu degetul, dar, de la cabinetul său, toată lumea se face că plouă. Se mai vorbește și despre dorința excesivă a lui Harris de a ”rade totul, de a produce distrugerea totală”. Joseph Goebbels, Ministru Propagandei în cel de-al Treilea Reich, o ia razna: propune ca pentru fiecare neamț mort în Dresda să fie executat câte un prizonier aliat. Hitler acceptă pe loc, doar intervenția unor oameni cu greutate precum Keitel, Jodl, Donitz ori Ribbentrop îl fac să se răzgândească.

Războiul se termină. URSS dorește să includă bombardamentele aviatice contra civililor pe lista crimelor de război care să se adauge la capetele de acuzare din Procesul de la Nurnberg, moment în care englezii se opun...Își dau seama că ”Măcelarul” Harris ar putea fi luat, imediat, în colimator.

Germanii se apucă de reconstrucție, Dresa renaște, dar nu uită. În octombrie 1992, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii ajunge pe acele meleaguri, încercând o ușoară reconciliere. Este alungată cu ouă...