OPINII // Macron şi noi

Sursa: ziare.com

Nicolae Stefanuta, functionar european

Recomand tuturor documentarul realizat de TF1 timp de 200 de zile de campanie franceză intitulat „Macron: culisele unei victorii”.

Înconjurat de o camarilă de tineri smart, Macron defilează în triumf de la o întâlnire la alta, redactează discursuri, merge în uzine şi vorbeşte despre viitor şi despre Europa.

O campanie croită pe model american a adus Franţei cel mai tânăr preşedinte din istoria sa.

Pornit de la 14% în decembrie 2016, Macron a obţinut 66% duminica trecută. A confirmat de asemenea supoziţia unui centrist care bate partidele clasice, reţeta ce poate fi repetată şi în alte părţi.

Ce înseamnă Macron pentru noi, ca români şi europeni?

Alegerea lui Emmanuel Macron în Franţa este momentul unui optimism sobru. Rezultatul este unul net în favoarea unei Franţe plasate în centrul Uniunii Europene - candidatul şi-a asumat această poziţie în timpul campaniei cu curaj şi responsabilitate.

Emmanuel Macron a pariat şi a câştigat cu campania lui eurocentrică.

Într-un context în care suntem obişnuiţi ca politicienii să dea vina pentru lucrurile rele pe Bruxelles şi să-şi însuşească succesele, Europa îi datorează lui Macron retorica echilibrată. La fel îi datorează şi lui Mark Rutte în Olanda.

Ambii vor juca un rol important de acum în Europa, la fel cum o vor face toţi cei care rezistă tentaţiei populiste.

Din când în când, este bine să mai zicem câte-un „Doamne-ajută” pentru lucrurile bune pe care le aduce Europa, iar astăzi este o astfel de zi.

De ce este însă şi un moment sobru? Pentru că de la criza financiară încoace oamenii au pierdut încrederea nu doar în economie, ci şi în clasele politice care au fost văzute ca exponenţi ai ei.

Provocarea zilelor noastre este cum să dăm glas acestei nemulţumiri, fără să recurgem la soluţii extreme, aducătoare de război şi suferinţă, cum sunt naţionalismul şi comunismul.

Va trebui să-i ascultăm cu atenţie pe cei seduşi de retorica doamnei Le Pen, a lui Heinz-Christian Strasche în Austria sau a lui Geert Wilders în Olanda. Să nu uităm că toţi cei menţionaţi au un electorat de peste 20%.

Iată însă că un mesaj de centru, echilibrat, ca cel al lui Emmanuel Macron, poate fi un răspuns cu care oamenii pot rezona. Macron nu este un OZN, cum îl descrie o parte a presei, ci răspunsul formulat întrebării de mai sus: cum răspunzi nemulţumirii legitime a oamenilor în privinţa economiei şi, în acelaşi timp, nu cobori panta ideologiilor cauzatoare de război şi sărăcie.

Macron va modela Uniunea Europeană

În vestul Europei, până acum suntem la două din două victorii posibile. Cu atât mai mult, aceste victorii au fost în cele două ţări unde în 2005 a fost respins cu fermitate proiectul unei constituţii europene.

Urmează Germania, unde lupta se va da tot între doi eurocentrişti, Angela Merkel şi Martin Schulz.

Aceşti învingători ai alegerilor vor avea un mandat important pentru a modela Uniunea Europeană. Practic, vom avea o întreagă garnitură de lideri dinamici şi ambiţioşi, gata să organizeze lucrurile conform propriei viziuni şi cu un mandat greu în spate. Aceşti lideri vor determina şi dinamica Brexit-ului, în ciuda faptului că mandatul de negociere a fost deja trasat.

Ei vor lua şi decizii fundamentale, cum vor fi proiectul apărării comune sau viitorul NATO. Alături de aceşti oameni, România va conduce lucrările Consiliului UE în prima parte a lui 2019.

În acest context, România unde se va plasa? Înspre modernitate sau înspre o democraţie naţională de tip Viktor Orban, în care statul de drept este erodat treptat? Alegerea unui drum sau altul astăzi va fi o decizie la fel de importantă ca cele mai mari decizii luate în istoria României moderne.

Alegerea neobişnuită a unui centrist în fruntea unei mişcări pornite anul trecut poate pune semne de întrebare şi partidelor de la noi.

Nu ştiu cum vor reacţiona partidele mainstream de acasă, pot însă spune ce au făcut până acum: au ignorat şansă după şansă de a avea o reformă internă şi în momentul de faţă este imposibil pentru ele să producă un Macron.

De ce? Vă vor spune tinerii de bună credinţă din aceste partide: pentru că un Macron ambiţios şi valoros ar fi fost demult dat la o parte de un baron local interesat mai degrabă să-şi pună băiatul, secretara sau mama pe liste.

Această criză de resurse umane se vede de ani buni, iar reforma în partide a însemnat mereu aducerea unor nume celebre din societate (doctorul Dănăilă, Mihai Sturzu de la Hi Q) şi plasarea lor pe post de vitrine, în timp ce afacerile din interior au mers mai departe.

Cred că USR are şansa să promoveze un alt model, pornind de la realitatea că majoritatea oamenilor din el au venit din afara politicii, de bunăvoie, dorind în mod autentic schimbarea. Acest partid are şansa să crească şi să dezvolte aceşti nepoliticieni, bazându-ne pe fondul bun de valori pe care le au şi pe probitatea lor profesională.

În momentul de faţă, cineva din România urmăreşte cu foarte mare atenţie ceea ce s-a întâmplat în Franţa. Acel cineva are trăsăturile şi calităţile unui Macron. Forma în care el se va integra în politica românească va fi decisivă pentru alegerile din 2019 şi 2020.

Nicolae Ștefănuță este un sibian activ în sfera politicilor publice europene, pasionat de optimizarea procesului decizional public prin intermediul tehnologiilor informaţiei.

Sursa: ziare.com