OPINIE // Prezidențialele – ultima șansă sau o miză iluzorie?

„Dezbaterea” televizată la care au participat Andrei Năstase și Maia Sandu, una a tatonărilor diplomatice, a demonstrat încă o dată un adevăr dureros, vehiculat în societate, și anume că șansele de a câștiga alegerile prezidențiale din partea unui „candidat comun” al forțelor proeuropene și antioligarhice devin tot mai mici pe zi ce trece. Lipsa unei strategii comune clare, absența unor criterii precise de desemnare a candidatului comun și multe alte neclarități, creează cetățenilor impresia că vom asista la o bătălie care este din start sortită eșecului.

Cu toate acestea, chiar și în condițiile respective, mai există, totuși, șanse minime pentru luarea unor decizii înțelepte. Pentru a identifica soluția cea mai eficientă, care poate determina un rezultat victorios este necesar să spunem tranșant câteva lucruri.

În primul rând, ideea „candidatului comun” a fost o capcană perfectă în care s-au prins liderii opoziției pro-europene. Era mult mai eficient ca cei doi lideri, imediat după decizia Curții Constituționale din 4 martie, să se implice deschis în procesul de pregătire pentru alegeri și de promovare a propriilor candidaturi. Timp de 6 luni, aceștia ar fi putut reuși să mobilizeze propriii alegători, pregătind electoratul să-i voteze. Dacă ambii lideri s-ar fi lansat activ din luna martie în campania electorală neoficială, după 6 luni n-ar fi existat pericolul ratării celui de-al doilea tur chiar și cu o participare separată a celor doi. De dragul adevărului trebuie să spunem că liderul Platformei Demnitate și Adevăr, Andrei Năstase, chiar a luat țara la cutreierat, în timp ce sloganul „Luăm Moldova la pas” nu a fost decât un preludiu pentru o vacanță îndelungată în România și alte destinații pitorești.

O altă soluție ar fi fost identificarea „candidatului comun” cu mult timp înainte, astfel încât alegătorii pro-europeni să se obișnuiască cu acel candidat. Opțiunea alternativă putea fi și participarea în tandem la alegeri. În sfârșit, o a patra opțiune ar fi putut fi și identificarea unui candidat din afara celor două partide cu realizarea unui „transfer de imagine” din partea lui Andrei Năstase și Maia Sandu către acea candidatură.

Din nefericire, s-a ales cea mai neinspirată soluție. Lansarea competiției dintre Năstase și Sandu, care va fi tranșată de două sondaje destul de dubioase, dat fiind faptul că, deși sînt comandate de instituții de prestigiu, sunt realizate efectiv de operatori moldoveni, de cele mai multe ori controlați financiar din subteran de oligarhul de la GBC. Au fost identificați și câțiva experți cu renume, dar vedem că nici la aceştia, nici la alții nu apelează nimeni, cel puțin nu se cunoaște public despre faptul că există o consultanță efectivă din partea lor. Prin urmare, toate aceste instrumente iluzorii nu pot genera alte rezultate decât tensionarea situației dintre cei doi candidați și frustrări ale susținătorilor acestora. Orice candidat care va fi nevoit să se retragă, sau se va retrage din bun simț, să sperăm, va fi dominat de un profund sentiment de nedreptate, dezamăgind profund propriii susținători și militanți. Iar ceea ce este și mai grav, susținătorii acestuia nu vom participa efectiv la campanie în favoarea celuilalt, fie vor rămâne pasivi, fie o vor boicota, fie nu vor merge pur și simplu la vot. Asta se vrea? Așa se valorifică o șansă măreață? Dacă nu e vorba de rea-credință, atunci ce e la mijloc.

În Chișinăul nostru mic se zvonește că unui dintre candidații dreptei ar fi consiliat oficial sau neoficial, dar în mare secret de unul din foștii consilieri ai lui Filat, acum consilierul de taină al lui Plahotniuc. Poate sunt doar insinuări, deși zvonurile vin din prea multe părți pentru a le ignora, însă comportamentul de tipul stau și nu fac nimic, aștept sondajele influenţate de oligarh dau mult de gîndit.

În acest context, suntem obligați să descriem următoarea realitate: actuala poziționare în favoarea candidatului comun, provine cu o insistență din ce în ce mai mare anume din partea persoanelor care doresc ieșirea lui Năstase din cursă și instalarea Maiei Sandu, ca unic reprezentant al opoziției de centru-dreapta. Asistăm, așadar, la o vastă operațiune de manipulare, acolo unde zarurile sunt deja aruncate, iar presiunile se orientează toate în același sens: ca sa-l facă pe liderul Platformei DA să renunţe la cursă. Acest lucru îi convine atât lui Plahotniuc și regimului său, cât și majorității baronilor PLDM-ști, care înțeleg că în cazul câștigării alegerilor de către Năstase, liderul Platformei va face viața grea nu doar sistemului Plahotniuc, ci și foștilor oligarhi care sunt complici la dezastrul în care se află Republica Moldova.

În al doilea rând, așa cum menționam mmai sus, sondajele în Republica Moldova nu au aproape nici o valabilitate, chiar dacă sunt comandate de instituții prestigioase din străinătate și acest lucru e recunoscut de toată lumea. Nu te poți baza pe faptul că un instrument care până acum a dat greș aproape de fiecare dată și nu a servit la altceva decât la manipulare și confuzie – să dea acum rezultate „veridice”, care să servească drept bază pentru luarea unei decizii atât de importante. Nu este normal să credem în valabilitatea totală a sondajelor nici în Republica Moldova, nici în alte țări. Ele arată doar o imagine la un moment dat de timp, la un eșantion de oameni. Dacă a doua zi se întâmplă niște lucruri mai puțin previzibile – dispoziția oamenilor se poate schimba radical, și rezultatul sondajelor poate să difere. O mare problemă a acestor două sondaje constă în faptul că ele nu iau în calcul diaspora, care joacă un rol tot mai important, ca să nu zicem determinatoriu, în viața politică a Republicii Moldova, inclusiv în perioada electorală. Din aceste considerente, „dictatura sondajelor” nu are cum să genereze o soluție pozitivă pentru desemnarea „candidatului comun”. Și dacă până acum sondajele au fost fie în favoarea lui Andrei Năstase, fie a Maiei Sandu, ele au rămas profund în marja de eroare. Tot gura lumii vorbește că pentru a depăși această situație incertă, consilierii de la Nobil au găsit soluția departajării printr-o diferență incredibilă de circa 5-6 la sută, rezultat produs… într-o singură săptămînă. Nu știm în favoarea cui se va face această diferențiere, putem doar bănui, dar cu astfel de procedee oligarhice nu putem intra într-o bătălie decisivă, în care să știm cel puțin cu aproximaţie cine are șanse adevărate să-l bată pe Lupu în primul tur și pe Dodon în cel de-al doilea.

Care ar fi totuși soluția de ieșire din acest impas?

Trebuie să conștientizăm faptul că va avea șanse mai mari de câștigare a alegerilor prezidențiale doar acel „candidat comun” care are potențial de a mobiliza alegătorii la vot, inclusiv prin structuri solide în teritoriu; doar acel candidat care va putea mobiliza cetățenii în stradă în cazul tentativei de fraudare a alegerilor din partea puterii; doar acel candidat care întruchipează mai convingător votul protestatar împotriva regimului; doar acel candidat care va putea convinge alegătorii eurosceptici să iasă la vot; doar acel candidat care poate atrage alegători de pe centru-dreapta, dar și centru – stânga; doar acel candidat care este cel mai determinat să confrunte direct regimul lui Plahotniuc. Știu, veți spune că cel mai bine corespunde acestui profil liderul Platformei DA, Andrei Năstase. Deși Maia Sandu are suficiente atuuri, în actualul context dramatic, șanse mai mari de câștigare a alegerilor împotriva candidatului puterii și a lui Igor Dodon, le are Andrei Năstase. Chiar dacă liderul Platformei DA a fost supus unui linșaj mediatic fără precedent, în ultima perioadă se atestă, în baza efectuării mai multor analize, o creștere constantă a susținerii din partea cetățenilor.
În cazul desemnării Maiei Sandu în calitate de „candidat comun” există riscul ca liderul PAS să nu poată mobiliza electoratul euro-sceptic, dar și electoratul de stânga. Poziția de adversitate afișată față de principalele forțe politice de centru-stânga poate descuraja alegătorii acestor partide să-i acorde sprijin în turul doi.

Și mai există un argument pe care deocamdată nimeni nu l-a invocat. Pînă la ora actuală Năstase a parat cu stoicism atacurile virulente ale holdingului oligarhic, demonstrînd tenacitate și putere. Cum se va comporta Maia Sandu în cazul în care va fi atacată în asemenea hal? Și să fim siguri că linșajul acesteia nu se va opri la hotărîrea de Guvern privind acoperirea furtului miliardului, ci va trece, ca în cazul lui Năstase la chestiuni intime, familie, trecut, averi și alte lucruri pe care timp de cîteva săptămîni, în condiţiile unei prese monopoliste, nu ai cum să le combați.
De asemenea, lipsa structurilor puternice în teritoriu poate fi un factor care va complica un eventual succes electoral al liderului PAS, chiar și în condițiile susținerii acestei candidaturi de către Platforma DA. Un alt element care poate fi o piedică pentru un rezultat electoral bun, este lipsa unui discurs care ar coagula întreaga societate, indiferent de orientarea geopolitică a alegătorilor.

În ce-l privește pe Andrei Năstase, observăm că acesta nu este deschis pînă la capăt, fie din considerente etice, fie din frica de a nu deranja electoratul care așteaptă consolidare, nu dezbinare. La ce ne referim? În primul rînd la faptul că nu a făcut publice discuțiile cu cei doi parteneri, în special cu Maia Sandu, că nu a deschis cărțile privind modalitatea de a selecta candidatul comun în baza unor înțelegeri făcute la Berlin, la care au participat toți împreună. Acest lucru nu este benefic și se creează impresia că de fapt nici nu e vorba de negocieri, consultări, ci de decizii unipersonale ale Maiei Sandu care se conduce de propriile principii, fără a ține cont de partenerul politic. Este acest lucru slăbiciune sau diplomație. Înclinăm spre a spune că e slăbiciune, deoarece un lider puternic de calibrul său ar trebui să informeze deschis societatea pentru a nu lăsa loc de interpretări.

Surse de la Platforma Demnitate și Adevăr ne-au dezvăluit faptul că acum un an, înainte de înregistrarea structurii politice, Năstase i-ar fi propus Maiei Sandu să preia partea politică a mișcării, iar fosta ministră a refuzat. Tot Năstase și-a anunțat retragerea cu condiția acceptării unui tandem politic, care să apară în fața oamenilor încă acum patru luni. Și iarăși eșec. Acum cîteva săptămîni liderul PDA și-a reiterat disponibilitatea, venind cu propunerea ca Maia Sandu să candideze, dar cu condiția creării unui staf comun, de unificare și consolidare a forțelor. Dacă aceste lucruri sunt adevărate și Năstase le ferește de societate, avem un caz foarte grav. Pentru că dacă ar face-o, societatea ar fi mai exigentă cu cei doi candidați, le-ar cere mai multă transparență și hotărîre.

În urma deciziei de desemnare a candidatului comun, indiferent de persoana acestuia, atât Platforma DA, cât și PAS au o responsabilitate istorică față de cetățenii Republicii Moldova. Această responsabilitate constă într-o mobilizare fără precedent a susținătorilor forțelor pro-europene, dar și antioligarhice din partea celor două partide. Trebuie de identificat o formulă de cooperare între cei doi candidați, astfel încât susținătorii candidatului care s-a retras din cursă să nu renunțe la campania electorală a celuilalt candidat. Pentru a realiza acest lucru este necesară o apropiere dintre cele două partide prin crearea unui staff comun, o coordonare mai bună dintre structurile teritoriale ale celor două mișcări politice, compatibilizarea programelor prezidențiale ale celor doi candidați, ajustarea discursului politic și a strategiei de campanie la realitatea coaliției create, un plan comun de acțiuni după alegeri, crearea unei platforme instituționale de dialog dintre cele două partide, includerea în viitoarea componență a instituției prezidențiale a reprezentanților partidului care susține candidatul comun, etc.

În viitorul cel mai apropiat, trebuie luată o decizie extrem de importantă în ceea ce privește candidatul comun. Cei care vor lua această decizie istorică nu au dreptul la eroare. Și poate că această decizie nu trebuie să aparţină doar celor doi, ci și reprezentanților societății civile, a celor pentru care soarta și destinul țării sunt mai presus decît interesele celor doi candidați unici ai momentului actual. Pentru că întrebarea: Ce reprezintă astăzi prezidențialele – o șansă istorică sau o miză iluzorie? – bîntuie societatea moldovenească de la un capăt la altul.

Alexandru Ciobanu