OPINIE // O candidatură pentru viitor

Într-un editorial pentru Adevărul, Voncu explică de ce Mihai Ghimpu este o candidatură pentru viitor.

„Primul motiv pentru afirm asta este tocmai faptul că, dintre candidaţii care s-au anunţat până acum, este singurul care are cu adevărat experienţă de om de stat. Nu a fost, e drept, decât preşedinte interimar, însă a fost cel mai longeviv preşedinte interimar din istoria modernă a omenirii. Şi-a exercitat mandatul cu echilibru şi curaj, într-o perioadă dificilă, în care jocurile politice obscure de la Chişinău (care, în cele din urmă aveau să ducă la bizara criză din 2014-2015) au blocat alegerea unui preşedinte en titre.

În al doilea rând, dacă toate orientările politice aflate acum în competiţie sunt legitime, Partidul Liberal este singurul care, de la înfiinţare şi până azi, şi-a păstrat programul şi obiectivele. În marea de interese (cele mai multe, de tip oligarhic) care alimentează politica dintre Prut şi Nistru, Mihai Ghimpu este singurul care a făcut compromisuri numai cu oamenii, nu şi cu principiile, şi numai pentru interesul naţional. Şi-a asumat de la bun început riscul de a nu face majoritatea şi nu a participat la guvernare decât în coaliţii. În 2015 şi 2016, şi-a asumat chiar riscul asocierii cu Vlad Plahotniuc, pentru a nu prăbuşi majoritatea europeană şi şansele Republicii Moldova de a prinde ultimul vagon al trenului european.

Sacrificiile nu sunt înţelese cum trebuie, la Chişinău, cu excepţia, desigur, a sacrificării permanente a demnităţii naţionale de către „statalişti” şi anti-români.

Candidatura lui Ghimpu este singura logică şi pentru că este unica apărare a Moldovei dintre Prut şi Nistru, în faţa falsei Moldove de peste Nistru. Intenţionat am scris, mai sus, „dintre Prut şi Nistru”. Mereu am spus că omul de la CEKA în mintea căruia a apărut, în 1924, ideea înfiinţării Republicii Autonome Socialiste Sovietice Moldoveneşti a avut geniu. Un geniu malefic, fireşte. Şi o enormă capacitate politică de sacrificiu, pentru că a smuls Ucrainei Sovietice un teritoriu, în care numai 10% din locuitori vorbeau româneşte, numai spre a crea o bază de operaţii pentru desprinderea Basarabiei din trupul României Mari (până în 1940), comunizării şi deznaţionalizării ei (după 1944). Până în 2009, întreaga politică de la Chişinău s-a jucat între „moldoveniştii” locali şi grupul de la Tiraspol.

Partidul Liberal şi Mihai Ghimpu sunt singurii, în câmpul politic parlamentar, care au ieşit din această dialectică auto-distructivă pentru Republica Moldova. Candidatura lui Ghimpu este singura logică şi pentru că este unica apărare a Moldovei dintre Prut şi Nistru, în faţa falsei Moldove de peste Nistru. În fine, candidatura liderului liberal este binevenită, întrucât, indiferent de rezultat, este singura care se deschide către viitor. Toate celelalte sunt ancorate în trecut: în trecutul recent, post-sovietic şi oligarhic, altele, în trecutul sovietic. Or, soluţiile politice nu se găsesc niciodată în trecut, ci numai în viitor”.