Opinia unui tânăr actor: „Teatrul din R. Moldova e foarte slab, însă nu este vina actorilor”

Viața unui tânăr actor în Republica Moldova este dificilă și puțini absolvenți de la Actorie ajung să și profeseze. Viorel Cozma este un caz fericit.

A avut norocul să joace pe scena Teatrului de Revistă „Ginta Latină” imediat după absolvire. El a declarat că, deși în alte țări tinerii actori pot trăi din această meserie, în Republica Moldova este imposibil. Regretul său este că regizorii moldoveni nu se prea uită la tinerii actori, cei mai mulți dintre ei preferând să lucreze cu actorii pe care îi cunosc.

Totuși, cu ce se „hrănește” pasiunea sa pentru actorie ne spune Viorel Cozma în interviul de mai jos.

Viorel, când ai decis că vrei să te faci actor?

Îmi amintesc că eram ultimul an la liceu, iar profesoara de limba română ne-a provocat să jucăm într-o scenetă, după romanul lui Ion Druță. Cred că am jucat bine, deoarece profesoara m-a întrebat dacă nu vreau să optez pentru cariera de actor. Nu știam nimic despre actorie, la început pentru mine totul era nou, dar până la urmă am îndrăgit această profesie, devenind ocupația mea de bază.

Este o profesie pe care crezi că poți miza şi pentru viitor?

Îmi place actoria la nebunie, însă noi, actorii din Republica Moldova, din păcate nu ne hrănim doar din artă.

Cu siguranță, trebuie să avem și o activitate care ne motivează din punct de vedere financiar. În actorie salariile sunt foarte mici, iar o familie nu se hrănește cu rolurile pe care le jucăm pe scenă.

Îți amintești primul spectacol pe care l-ai jucat? Ce emoţii te-au încercat atunci pe scenă?

Primul meu spectacol a avut loc la teatrul „Mihai Eminescu”, când eram anul II la facultate. Profesorul meu, Emil Gaju, m-a încurajat să colaborez cu acest teatru. Atunci am jucat pentru prima dată în spectacolul „Amorul dănțuie și feste joacă”.

Chiar dacă am avut un rol secundar, pentru mine a fost ceva extrem de frumos. Am avut emoții mari, dar m-am descurcat bine. Acolo am cunoscut pentru prima dată actori cu experiență de la care am învățat multe lucruri interesante.

Care este lucrul care te face să te simţi cel mai bine atunci când ești pe scenă?

După fiecare spectacol, întotdeauna mă autocritic. Mă întreb dacă am jucat bine sau nu. Dar vreau să spun că fiecare actor simte atunci când greșește pe scenă sau prestația lui a avut succes.

Cât de greu este să intri în pielea unui personaj?

Această meserie implică cu adevărat talent, dar și multă muncă. Personaje mici nu există, chiar dacă am doar o replică de zis în spectacol, este nevoie de multă muncă. Într-un spectacol toate personajele sunt importante. Este suficient să lipsească unul și deja spectacolul nu mai are niciun farmec.

Există vreun personaj care ți s-a părut mai dificil atunci când l-ai jucat?

Îmi aduc aminte că, în Academie, am fost provocat să joc în rolul lui Petruchio în spectacolul „Îmblânzirea scorpiei” de Shakespeare. Petruchio reprezintă un bărbat dur care îmblânzește o femeie, aceasta fiind o adevărată scorpie. Pentru mine acest rol a fost destul de complicat, deoarece nu am nicio tangență cu acest personaj. În viața reală sunt opusul lui Petruchio.

Se întâmplă ca un actor să uite replicile?

Am trecut printr-un astfel de moment atunci când jucam în spectacolul „Cârlanii și Muza de la Burdujeni”. La un moment dat, am uitat replica. Nu știam ce să fac, ce să zic, dar imediat colega mea Daniela Burlaca mi-a șoptit ceva și, dintr-odată, mi-am amintit totul. Din fericire, spectatorii nu au simțit acest lucru.

Cât de mult contează energia publicului la un spectacol?

Energia publicului se simte mai ales când jucăm o comedie. Atunci publicul comunică cu noi actorii prin faptul că râde, aplaudă. Cu toate acestea, există și spectacole când oamenii sunt gălăgioși, atunci simți că nu mai vrei să joci pentru acest public.

Ce categorie de vârstă vine cel mai des la teatru?

La teatrul „Ginta Latină” cel mai des am observat că vin tinerii de la universități, ceea ce mă bucură foarte mult. Cu toate acestea, noi avem spectacole pentru toate categoriile de vârstă, de la copii până la persoane în vârstă. Avem un public destul de variat.

Ce părere ai despre teatrul din Republica Moldova?

Teatrul moldovenesc este foarte slab, însă nu este vina actorilor. Noi avem actori foarte talentați. Ceea ce ne lipsește sunt regizorii buni și, desigur, o finanțare mai generoasă din partea statului.

Mulțumesc și succese!

Interviu realizat de Daniela Nucă