Iubiri celebre // O dragoste ieșită din comun

Clasici contemporani // Mircea Eliade și Maitreyi

După absolvirea Facultății de Litere și Filozofie, pleacă în India pentru a studia sanscrita și yoga. Peste trei ani, se întoarce în țară unde devine asistent universitar. În 1940 este trimis atașat cultural la Londra și la Lisabona. După război, preferă să rămână în exil la Paris. În 1957 se stabilește la Chicago, unde moare la vârsta de 79 de ani. Este vorba despre Mircea Eliade.

Pentru lucrarea „Istoria credințelor și ideilor religioase”, statul francez i-a acordat Legiunea de Onoare, iar Academia Franceză – Premiul „Bordin” al Academiei Franceze. A scris peste 40 de studii științifice, douăzeci de romane, nuvele și povestiri. Opera completă este cuprinsă în 80 de volume și este tradusă în 18 limbi.

Maitreyi Devi

Marea sa iubire, Maitreyi Devi, s-a născut într-o mică localitate din Bengal. Debutează cu volumul de poeme „Răsăritul”. În 1974 publică romanul său autobiografic „Dragostea nu moare”, avându-l pe Mircea Eliade ca protagonist. Romanul este premiat de Academia de Litere din India. Moare la vârsta de 76 de ani.

Dragostea care arde sufletul

La început, Eliade nu a fost atras de tânăra indiancă care îi părea urâtă. Însă, datorită misterului și farmecului lui Maitreyi, s-a îndrăgostit iremediabil. A început să o învețe limba franceză, iar ea îi dădea primele noțiuni de bengaleză.

I-a cerut permisiunea mamei sale să se însoare cu o hindusă. Totodată, aștepta răspunsul regelui și actele universitare care trebuiau să-i asigure existența în India. Dar a fost refuzat. Familia ei nu a fost de acord.

Au început să se iubească pe ascuns. Zvonurile despre întâlnirile lor au ajuns la urechile tatălui fetei, care îl avertizează pe amorez să părăsească imediat acele locuri. Tânăra a fost pedepsită aspru pentru încălcarea tradițiilor și ritualurilor hinduse.

Dezamăgirea unei iubiri imposibile

Mircea Eliade s-a întors în țară. S-a apucat să scrie volumul „Maitreyi”. Simțea că trebuie să aștearnă pe hârtie acea experiență unică. Într-o seară de decembrie s-a apucat să adune material documentar pentru roman: corespondența parfumată dintre cei doi, scrisorile primite de la profesorul indian, o fotografie veche, o șuviță de păr, flori uscate între paginile unei cărți, jurnalul zilnic al acelor ani și multe altele.

Fericirea se apropie și se îndepărtează de cei doi îndrăgostiți cărora le este interzis să se întâlnească, din cauza deosebirilor de principii și religie. Însă interdicțiile fac ca iubirea lor să fie din ce în ce mai puternică. Pasiunea lor era arzătoare... „Mă leg de tine, pământule, că eu voi fi a iubitului meu și a nimănui altcuiva. Voi crește din el ca iarba din tine. Și cum aștepți tu ploaia, așa îi voi aștepta eu venirea”, spune eroina.

Dragostea nu moare

După 40 de ani, își întâlnește dragostea din tinerețe. Emoții de nedescris! Maitreyi i-a dezvăluit că a aflat recent la Calcutta despre existența romanului ce-i poartă numele și adresa lui de la Chicago. În cuprinsul cărții sale „Dragostea nu moare”, arată că, după despărțirea de Mircea Eliade, tânăra și-a întemeiat un cămin, s-a alăturat unui soț iubitor. În adâncul sufletului, a păstrat pasiunea trăită în brațele românului, o frumoasă poveste de iubire cu un sfârșit atât de trist.

Dintr-o iubire imposibilă, despărțită de continente, religii și principii, s-au născut două romane de dragoste de excepție: „Maitreyi” și „Dragostea nu moare”