Unirea Unioniștilor 2

Semne diacritice

La Chișinău, în cadrul unui congres, cu participarea a peste 1 700 de persoane, s-a format Sfatul Țării 2, un organ care va coordona acțiunile tuturor organizațiilor unioniste din Republica Moldova.

Denumirea voit arhaică, preluată de la făptuitorii Unirii Basarabiei cu România, acum 98 de ani, scoate în evidență logica și continuitatea istorică a unor obiective cât se poate de moderne, nobile. Copia sabiei lui Ștefan cel Mare, expusă pe scenă în fața tribunei, era o altă formă de recurs simbolic la istorie. Nu e vorba despre o reunire cu orice preț, ci de una asigurată prin dialog, convingere, acțiuni de ordin cultural, economic, politic, „în concordanță cu normele morale și drept internațional”.

În „proclamația de constituire” a Sfatului Țării 2, votată unanim, sunt enumerate acțiunile concrete de care se vor ocupa membrii acestuia: „implementarea etapelor și principiilor prevăzute în „Foia de parcurs – Reunirea 2018”, „înfrățirea tuturor localităților din Republica Moldova cu localități din România”, „promovarea avantajelor reformei administrative și revenirea la județe”, „promovarea avantajelor unificării valutare prin instituirea unei valute comune”, „promovarea avantajelor introducerii punctelor vamale comune R. Moldova-România”, „dialogul cu autoritățile competente” ca acestea să încheie lucrările de interconectare energetică până în 2017, să construiască o linie de cale ferată Chișinău-Iași, cu ecartament european, și o linie de cale ferată de mare viteză Bălți-Chișinău-București-Timișoara. Se va face lobby și pentru construcția autostrăzilor Chișinău-București și Chișinău-Iași-Cluj, pentru crearea unui spațiu audiovizual unic...

Nu e prima încercare de unire a unioniștilor. A mai existat una, prin anii '90, eșuată din cauza polarizării acestora în jurul Frontului Popular Creștin Democrat și a Partidului Forțelor Democratice, aflate într-o permanentă stare de conflict, întreținut în mod artificial, nu fără „contribuția” unor kaghebiști. În sală s-a aflat o bună parte a unioniștilor anilor '90, ponderea lor e mare și în componența noii structuri, creând impresia unui deja vu, impresie favorizată de prezența oarecum mai discretă a tinerilor unioniști. Avantajul SȚ 2 e că nu își propune să devină partid politic și să participe la luptele electorale. S-a schimbat între timp și conjunctura internă și externă, ideea unionistă câștigă teren în mass-media, în discuțiile publice, numărul adepților reunificării Republicii Moldova cu România e în creștere și noua structură nu trebuie să piardă acest moment favorabil. Ar fi însă greșit să se mizeze pe o victorie ușoară, rapidă. Rezistența românofobă e încă puternică, mai cu seamă în rândul minorităților etnice, și, în cazul lor, e necesară o strategie aparte.

Cum era de așteptat, manifestările unioniste au provocat forțele ostile Unirii, care au amenințat că vor pune mâna pe arme, că vor declanșa un „război civil”. Constituția Republicii Moldova prevede posibilitatea renunțării la independență pe calea referendumului, de aceea apelurile unioniste sunt pe deplin legale și „argumentele” de natură violentă nu țin. Instituțiile statului de drept ar trebui să se autosesizeze, mai cu seamă că unii dintre „patrioții Moldovei” și vajnicii apărători ai „statalității” sunt foști kaghebiști.

Duminică dimineață, în fața Catedralei din centrul Chișinăului se adunase un grup de tineri, cu drapele roșii, care aveau imprimat capul de bour pe ele. Unul dintre ei, posibil șeful grupului, avea mai multe drapele nedesfăcute, pe care le înmâna noilor veniți. Vorbeau rusește, păreau să fie liceeni sau poate studenți de anul întâi. Astfel se pregătea o manifestație anti-Unire sub pretinsul steag „al lui Ștefan cel Mare”. Să deplângi și să vrei să împiedici reunirea moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului, fluturând „steagul lui Ștefan cel Mare”, e culmea ipocriziei, a fariseismului și a prostiei. Aceasta nu poate dura la nesfârșit.