Și oligarhii au dreptul la protecție sau un protest necesar

Semne diacritice

Dacă e să judecăm după numărul protestatarilor, manifestația de ieri din centrul Chișinăului nu a confirmat faptul că cetățenii Republicii Moldova își doresc fierbinte alegeri anticipate și schimbarea puterii, așa cum indică mai toate sondajele de opinie. Și chișinăuenii, care, conform sondajului IRI, consideră în proporție de 17 la sută, că sunt reprezentați cel mai bine de către Partidul DA, nu au fost prezenți într-un număr care să demonstreze atașamentul corespunzător pentru această formațiune.

Posibil, majoritatea adepților alegerilor anticipate nu sunt simpatizanți ai partidului „Demnitate și Adevăr”, ci ai PSRM sau PN, preferând să meargă duminică la biserică sau la iarbă verde, după cum i-au îndemnat Dodon și Usatîi. O altă variabilă care complică ecuația e calitatea studiului sociologic: din păcate, nu putem avea nici certitudinea că sondajele reflectă realitatea și nu intențiile unor finanțatori ai studiilor. Nu este exclus că o bună parte din cetățenii proeuropeni nu cred că, în condițiile actuale, e posibilă sau necesară dizolvarea Parlamentului și declanșarea unui nou ciclu electoral.

Periferia a salvat situația

Periferia a salvat și de data aceasta situația. Fără cetățenii veniți din afara Chișinăului, în pofida piedicilor și barierelor de tot felul, pe care, după cum spun organizatorii, dar dezminte poliția, le-ar fi ridicat puterea în calea lor, protestul ar fi arătat mult mai puțin impunător și viu.

Sătui de vorbe

În aparență, scenariul mitingului de duminică al Platformei (sau partidului) DA nu s-a deosebit de celelalte, a fost, ca întotdeauna, mobilizator, „instructiv”, și, iarăși ca întotdeauna, a pus mult la încercare interesul majorității participanților (dar mai ales al celora din afara Chișinăului care aveau de făcut un drum mai lung până acasă) pentru discursurile oratorilor. Nici chiar îndemnul unor oratori pentru renunțarea la vorbe, în favoarea unor „acțiuni” decisive, cum ar fi blocarea Aeroportului Internațional, care să-i pună pe actualii guvernanți în dificultate, nu anticipa viitoarea confruntare cu poliția care păzea casa lui Plahotniuc de pe strada Bulgară.

După un an de proteste, în pofida „succeselor” enumerate de la tribună, e firesc ca unii protestatari să-și mai fi pierdut din răbdare, să fie dornici de „acțiune”. Dar caracterul „spontan” al violențelor nu exclude și o anumită intenție din partea unor cetățeni mai hotărâți, după cum sugerează poliția și o confirmă o înregistrare apărută în presa lui Plahotniuc.

Surprinderea surprinderii

Pe de altă parte, ne-a surprins surprinderea unor comentatori privitor la faptul că pentru apărarea unei „case private” ar fi fost concentrați „mai mulți polițiști decât la clădirea Guvernului”. Era preferabilă pentru ei scena unui linșaj public? Oricât ar părea de nedrept, într-o democrație au dreptul la protecție până și oligarhii. Problema e alta: de ce Plahotniuc sfidează într-un mod atât de evident opinia publică? De ce nu răspunde în mod public acuzațiilor care i se aduc, de ce nu vine cu informații care să le dezmintă? Și de ce instituțiile statului suspectate că s-ar afla în „buzunarul” său nu își demonstrează „independența”? Prin acțiuni, firește. Identificarea și judecarea tuturor celor implicați în prădarea rezervelor BNM prin schema creditelor frauduloase de la BEM și alte bănci ar fi prima în acest sens.

„Masa” lipsă

Protestul de ieri a demonstrat că, fără participarea socialiștilor și usatiștilor, daiștii nu au „masa” necesară declanșării alegerilor parlamentare anticipate, chiar dacă se bucură de sprijinul unor partide extraparlamentare, chiar dacă pot sparge unele cordoane polițienești. Însă refacerea „trio”-ului Dodon, Usatîi, Năstase comportă pentru liderul PDA riscul unui eșec în campania electorală prezidențială.

O pastilă obligatorie

Protestul de ieri a mai demonstrat că a fost necesar și actualei guvernări. Fără această manifestație de spirit liber și răzvrătit, de opoziție rațională, puterea lui Plahotniuc ar arata și mai urâtă, și mai rigidă, și mai monstruoasă. E ca o pastilă obligatorie, care o poate menține într-o formă oarecum democratică, fără de care ar degenera definitiv.

De aceea, de altfel, se cere o investigare precisă, detaliată a acțiunilor puterii din punctul de vedere al respectării drepturilor cetățenilor la libera exprimare și protest. Dacă se confirmă că autoritățile locale sau centrale au blocat, prin diferite mijloace, drumurile spre Chișinău, responsabilii concreți trebuie identificați și chemați în justiție. Altfel intrăm într-o nouă spirală a degradării, a abuzului și fărădelegii.