S-a împușcat Plahotniuc în picior sau a fost împușcat din spate?

Semne diacritice

Să anulezi rezultatul alegerilor pentru că ambii concurenți au îndemnat lumea să iasă la vot e o performanță memorabilă care va intra cu certitudine în istoria alegerilor democratice din lumea întreagă. Cel puțin, putem spera că ne-am asigurat un loc de frunte în topul curiozităților, al deciziilor judecătorești năstrușnice. Iată că, după furtul miliardului, Republica Moldova devine iarăși subiect de știri bizare pentru presa internațională.

Un specific judecătoresc local

Și dacă decizia judecătoarei Rodica Berdilo de a nu valida rezultatele turului doi al alegerilor din Chișinău putea să pară accidentală, consecință a unei combinații nefericite de incompetență și exces de ambiție profesională, faptul că trei judecători ai Curții de Apel i s-au aliat demonstrează că e vorba despre un fenomen juridic autohton, un specific judecătoresc local greu de reprodus prin alte părți. Nici perdantul Ion Ceban nu s-a așteptat la atâta „receptivitate” din partea magistraților noștri.

Opinia dominantă în spațiul public e că judecătorii îndeplinesc cum pot, cu prețul compromiterii definitive, comanda „coordonatorului executiv” care, la rândul său, se răzbună pe câștigătorul alegerilor Andrei Năstase. Aceasta se afirmă ca un fapt dovedit, incontestabil. Până și Joseph Daul, președintele PPE, a reacționat ca și cum vina lui Plahotniuc nu e ipotetică, ci axiomatică. Violența limbajului la adresa guvernării nu lasă loc pentru îndoieli. Alte cauze nici măcar nu se pun în discuție.

Cui prodest?

Dar, cel puțin teoretic, lucrul acesta e necesar, deoarece, așa cum a spus și premierul Pavel Filip, decizia respectivă nu pare a fi în interesul partidului de guvernământ, ci împotriva sa. Cu certitudine, guvernarea nu are nevoie acum de o destabilizare a situației, de acțiuni care ar repune în discuție independența justiției și dreptul cetățenilor de a-și alege reprezentanții în structurile puterii.

„Încerc să înțeleg cui îi folosește o asemenea decizie în mod real în momentul în care noi, guvernarea, avem de pierdut, și mai ales că toate acestea se întâmplă atunci când se prefigurau mai multe reușite atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Mă refer la mai multe decizii care trebuie luate, dar și la decizii financiare la nivel internațional, este vorba de sume mari. Pentru actuala guvernare, acesta e ultimul lucru pe care ni-l putem dori, pentru că e ultimul an al actualului Guvern, avem alegeri parlamentare”, a declarat premierul și are dreptate.

Alte posibile explicații

Fără a exclude că Plahotniuc s-a împușcat în picior, în urma unei sincope de gândire, al unui gest emotiv, de ce nu am examina în acest caz și alte posibile explicații pentru verdictul dubios al judecătorilor. Nu ar putea să existe o forță concurentă actualei guvernări, capabilă să influențeze justiția? „Laundromatul” nu este oare o dovadă că sistemul nostru judiciar este ușor de penetrat cu ajutorul banilor? Și serviciile secrete rusești au profitat de aceasta, inclusiv la scoaterea miliardului din rezervele BNM, după cum afirmă ex-bancherul Ilan Șor. Nu ar fi aceste servicii interesate de destabilizarea situației și organizarea unor alegeri anticipate în Republica Moldova? De altfel, a și răsunat această chemare la protestele organizate de PPDA, PAS și PLDM. Iar Năstase, pe care Ceban îl consideră, nu fără temei, avantajat de anularea alegerilor, a declarat că nu-l interesează decizia Curții de Apel, că protestele vor continua oricum. Nu se pregătește cumva în felul acesta revenirea lui Usatâi la Chișinău?

Un alt „jucător” care trebuie luat în considerare și care ar putea să se opună venirii lui Năstase la primăria capitalei este „mafia imobiliară”. În Chișinău se investește enorm în construcția blocurilor, deși nu există o cerere pe potrivă. Nu ne vom mira dacă se va dovedi că banii vin din est, iar investițiile imobiliare nu sunt decât o formă de spălare a acestora. Investitorii respectivi reprezintă o forță financiară uriașă, pe care nici Plahoniuc nu o poate ignora, iar Andrei Năstase i-a supărat rău, intervenind și oprind demolarea cinematografului „Gaudeamus”, în locul căruia urma să fie construit un bloc cu cincisprezece etaje.

Totul e posibil

Totul e posibil într-o „țară” unde judecătorii iau, în grup, decizii ridicole, absurde. Fapt e că după alegerile din 3 iunie perspectiva alegerilor parlamentare arăta altfel, și liderul PD părea sincer interesat de constituirea unei coaliții proeuropene, acum el pare perfid și fățarnic, iar premisele unei coabitări pașnice dintre PD și PPDA, PAS arată distruse complet. Atunci Plahotniuc avea motiv să conteste capturarea statului, acum, după ce Curtea de Apel a susținut inepția primei instanțe, o asemenea încercare ar stârni jenă sau hohote de râs. Se joacă Plahotniuc cu focul sau îi provoacă altcineva pe chișinăueni? S-a împușcat el în picior sau a fost împușcat din spate? Oricum, răul a fost făcut și nici Curtea Supremă de Justiție nu-l mai poate desface în întregime.